Aroganță sub un costum bleumarin

2.Schimbam priviri

După 20 minute, ajunseseră cam exact la fix. Se pare că mirii întârziaseră la făcut poze, spre norocul lor. Lumea nici nu prea era ajunsă, iar cei care au ajuns deja nu aveau voie să intre în local și cu toții stăteau afară pe terasa localului, la mese, sau prin curtea acestuia.
De prima dată l-am văzut.
Era un băiat aranjat, îmbrăcat într-un costum bleumarin, cu un papion de aceeași culoare. Stătea mai tot timpul cu mâna prin părul lui blond închis și lung.
Încă din mașină, când mami încerca să găsească un loc de parcare, avea ochii ațintiți spre mine.
Stătea la masă cu încă două femei mai în vârstă, care aveau costume leite cu ale lui.
Mă urmărea cu privirea, în orice direcție se ducea mami cu mașina.

Ne asortasem!!..

Era atât de încăntător atunci când urcasem prima treaptă, că mă privea atât de dens și apăsat că nu ar fi vrut nici măcar să mă piardă cu o clipire.

Era atât de fascinantă, când părul ei creț îi era împraștiat pe față de vântul ce arăta semn de ploaie. Și ea mă privea fix. Părul ei era strălucitor până și în umbră.

Stătea la ultima masă, iar eu eram în celălalt colț de terasă. Și totuși schimbam priviri ce nu credeam că o să se termine vreodată.
Una din femeile de la masa lui îi făcea semn spre mine când înaintam pe terasă, de parcă el și-ar fi luat privirea măcar puțin.

Femeia de lângă ea, care presupun că era mama ei, îi făcuse semn să se uite spre mine, deparcă nu o făcea tot timpul.

Așa de fix ne priveam!!..