M-am speriat. Lonard îl cunoștea pe Aldo? Și dacă da, înseamnă că știa multe despre el.
-Sunteți prieteni? Am îndrăznit eu să îl întreb.
-Nu am cum să fiu prieten cu așa fenomen. Scuză-mi exprimarea.
-De ce ?
- Cred că ai aflat singură deja.
A trecut ceva timp. Eu cu Lonard am început să ne înțelegem foarte bine. Mi-am dat seama că el m-ar fi așteptat oricât aveam nevoie ca să fiu iubita lui. Niciodată nu mi-a scos ochii cu asta, sau nu m-a grăbit cu nimicuri de adolescenți.
Mi-am dat seama că el chiar a spus adevărul: MĂ IUBEȘTE. Și faptul că a dovedit asta prin fapte, i-a făcut și lui un loc în inima mea.
Da, dragă inimă, eu cu Lonard suntem împreună. El mă înțelege cum nu a făcut-o nimeni, nici măcar Aldo. Și totuși, Aldo ocupă cel mai mare loc în inima mea. Cred că nu o să îi fie luat niciodată, nici măcar de Lonard.
Sinceră să fiu, tot ce am aflat despre Aldo m-a facut să îmi dau seama că eu nu de el m-am îndrăgostit, ci de o mască. O mască clasică asortată cu un costum bleumarin.
CITEȘTI
Aroganță sub un costum bleumarin
Romance-Te așteptam la apus, Chelnere. -Te-aș săruta la apus, Micuțo. Vol.2 "Aroganță și o mască ca amintire" #1 în Priviri, thanks Shineyșori❤❤ #4 în Prietenă
