Aroganță sub un costum bleumarin

29.Pățania

Plecase zâmbind. Dar cum se îndepărta parca și chipul i se schimba din ce în ce mai tare. Devenise iar acel băiat serios și crud.

Am luat punga plină cu dulciuri și mă plimbam în drumul spre casă deși erau 6 km. Am apelat-o pe mami după care mi-am vârât telefonul in pungă. Știu că pare ciudat dar nu aveam buzunare. După ce ma mai duc eu vreo 15 metri, pe drum trece o căruță plină cu țigani care țipau către mine și făceau gesturi cu mâinile ca și cum mi-ar arată ceva sau ar arata spre mine. Eu îi ignoram. Nu îi suport când încearcă să îmi atragă atenția cu ceva, în orice caz nici nu am înțeles ce au spus și mi-am întors privirea în partea cealaltă.
El era tot timpul acolo în inima. Mă gândeam la momentele pe care le-am petrecut azi împreună în timp ce mergeam. Bună idee. Să văd dacă mi-a scris. Cu toate că acum 7 minute ne-am despărțit. Dau să caut telefonul în pungă dar nu e. Ciocoletile, sucul, semințele toate erau acolo mai puțin telefonul meu. În schimb, pe fundul pungii era o gaură imensă. Ma intorc brusc înapoi și încep a fugi căutându-mi telefonul pe marginea drumului. Am fugit, ce-i drept, mai mult decât m-as fi așteptat însă m-am bucurat enorm când l-am gasit. Tensiunea coborase brusc. Eram pe punctul de a plânge. Mami m-ar fi omorât și nu mi-ar fi luat alt telefon până.. Adică nu mi-ar mai fi luat nicodată pentru ca ar zice să îmi ia bărbatul. Adică Chelnerul. Ahh... Chelnerul. Din vina lui. El mi-a dat o pungă gaurită.
Totuși, țiganii mi-au văzut telefonul pe jos și nu l-au luat și chiar au ÎNCERCAT să îmi atragă atenția în privința lui. La urma urmei poate nu sunt nici ei chiar așa de țigani.

După ce am urcat în mașină cu zambetul pe buze si inima saltandu-mi, mami m-a întrebat:
-Cum a fost?
Am îmbrățișat-o deși era la volan.
Inteleg. Zice.
Cum e baiatul?
-Îl cheamă Aldo.
-Cum e A L D O? Zise pe un ton ca și cum ar fi deranjată ca i-am zis numele lui în loc să îi răspund.
-E simpatic, dragut.
-Ce ati vorbit?
-Vorbe.
-Ce vorbe?
Doar nu ar vrea să îi spun și ca ne-am pupat.
-Mami, esti culmea acum. Ma intrebi ce am vorbit.
-Ce are?
-Sunt mama ta. Zic eu încercând să o imit.
-Eu sunt mama ta.
Zise prefacandu-se ca nu s-a prins.

Și după ce am ajuns acasă m-am pus fericită în pat lângă Eveferra și am inceput sa mâncăm amândouă semințe ciocolata etc.
-Astea le-a luat chelnerul, îi zic eu.
-Vai tu, zice, ăsta e bogat.
E nebuna și sora mea ce sa mai zic. Ne asemănam mult deși nu prea dăm una cu două când suntem împreună. Și după ce i-am povestit pățania cu gaura de pe fundul pungii a zis:
-Poate a rupt-o intenționat.
Până atunci nici nu m-as fi gândit la asta.