Aroganță sub un costum bleumarin

33.MINCIUNI

Primesc o cerere de prietenie de la un necunoscut. Avea părul castaniu , era musculos și înalt. Mai spre seară îmi scrie :

-Bună ! Ce faci ?

-Bine. Tu ? Îi răspund.

-Bine. Mă plictisesc.

-Și mi-ai scris pentru că te plictisești ? Zisem eu plictisită.

-Nu . Ți-am scris pentru că vreau să te cunosc..

-Aaa..

-Pentru început : cum te cheamă ?

-Sarra. Sarra Korstly. Pe tine ?

-Lonard Azard.

-Frumos nume.

-Nu îl întrece pe al tău , Sarra.

Era drăguț. Mi se părea cunoscut însă nu aveam nici cea mai vagă idee cine este. Cel mai probabil cunoșteam un băiat care semăna cu Lonard.

Părea de treabă , însă nu voiam să am parte din nou de o surpriză neplăcută , una de tipul A : atunci când îți ascunzi aroganța sub un costum bleumarin.

-Câți ani ai ? Mă întreabă.

-15. Tu ?

-Mulți înainte. 18.

-Mulțumesc la fel.

-Ești foarte frumoasă.

-Da , mulțumesc,

-Vreau să îți spun ceva , Sarra.

-Spune.

-Sau lasă , că probabil te vei supăra pe mine..

-Poți să îmi spui..

-Nu știu dacă o să am vreodată șanse la tine dar te plac mult..Foarte mult.

-Uite care e faza , nu vreau să îmi mai bat capul cu băieți !

-Ok .. Îmi cer scuze..S-a întâmplat ceva în trecutul tău ?

-Da..

-Poți să îmi spui.

-Nu , nu cred..

-Ba da! Știu că sunt un necunoscut pentru tine însă o să vezi cu timpul că poți avea încredere în mine..

-Ce bine ar fi..

Parcă ceva în mine își mai găsise o speranță în drumul către fericire. Vorbele lui m-au făcut să îmi amintesc că mai există și vorbe adevărate în lumea asta.

-Spune-mi , te rog.

-Păi am iubit un băiat acum câteva luni.. Ne-am întâlnit întâmplător , la o nuntă , el era Chelner , nu am vorbit deloc la nunta aceea.. Însă după o lună , destinul ne-a făcut să ne întâlnim din nou.

-Cât de frumos !

-Și ne-am dat întâlnire.. A fost cea mai perfectă jumătate de oră pe care am trăit-o în viața mea.

-Și tu de ce ești atât de supărată ?

-După ce am venit acasă nu mi-a mai scris zile.. Când a răspuns a spus doar că nu are timp.. Și nu am mai vorbit de luni întregi.. Habar nu am ce s-a întâmplat.

-Tu chiar l-ai crezut ?

-Da..

-Te-a mințit. Eu cred că s-a prefăcut doar.

Nu mai aveam cuvinte. Oare chiar așa o fi ?

-De unde e băiatul ?

-Din Ildino. Acolo a fost și nunta.

-Și eu sunt de acolo . Cum îl cheamă ? Oare îl cunosc ?

-Aldo.

-Tu despre Aldo vorbești ?!!??

-Da.Zic eu mirată de reacția lui. Îl cunoști ?

-Ferește-te de el ! Tot ce scoate el pe gură sunt MINCIUNI !