Aroganță sub un costum bleumarin

15.Chiar mie

Băiețandrul de tine, că n-ai mai mult de 16 ani, mă întreb cum de lucrezi ca și chelener , probabil că doar acum în vacanța de vară și atât.

-Oricum nu te cred..

-Mami , taci odată să termin povestea!!

-Continuă.

-Deci. Și .. Și într-un final după ce mă uitam la voi toți cum ați halit , cineva îmi intinde farfuria cu sarmale în față. M-am bucurat dar în acelaș timp voiam să îi sar la gât chelneriței că a întârziat atât cu mâncarea. Serios , deja devenise bătaie de joc. Și când mă întorc brusc , am văzut un băiat .. , doi ochi căprui...și era el..Chelnerul..

-E clar că intenționat ți-a pus el ție și de aceea ai rămas "ultima".

-Da , sigur , mami. Ce concepție poți să ai. Puteam să mor de foame aici. Și.. doar nu i-a zis la femeia cu care lucrează să îl lase să îmi pună el farfuria.

-Mai ști.

100% așa e dar nici ea nu vrea să recunoască.

-Nu! Ba nu ! Taci , mami!

E insuportabilă chestia asta , nu are cum ! Dar aș vrea eu..

-Iar zâmbești malefic.

-Nu , nu !

Tocmai treceau pe lângâ masa 14 Rede și Mourissa. Rede îmi zâmbea mai malefic decât o făcusem eu. Mi se pare doar că Mourissa e un complice "vinovat" fiindcă îi este cea mai bună prietenă Redei. Rede însă e ca o vrăjitoare , o scorpie spurcată , hoață de chelneri. Oricum e urâtă ca noaptea. E mai grasă ca trei țigănci din Timișoara și mică de înălțime ca un popândău. Și când mă gândesc câ o consideram prietenă. Adevărat , o "consideram". Dar lăsând la o parte gândurile la o nuntă așa frumoasă și revenind la realitate , ea de unde să știe că eu îl iubesc ? Sau îl iubeam ?

Merseră la dans. Dansau singure fără parteneri că nu aveau. Aș fi râs de ele dar nici eu nu aveam. Dar aveam noroc că știam că , chelnerul nu putea dansa cu Rede because el era chelner și trebuia să muncească. Ohh daa. Ohh yaa. Off ...dar stai.. În cazul ăsta nici cu mine nu o să poată dansa..... Așa o zic deparcă nu aș avea 100 de emoții dacă m-ar chema la dans și nu aș fi ca o rachetă cu propulsoare și aș transpira deparcă am alergat 20 km.

-Sarra!

Mă cotește mami.

-Da ?

-Uiteți-l !

-Ce ? Pe cine ?

Zisem cu jumătate de prăjitură în gură.

Dar nu apuca să zică ,că Chelnerul tocmai trecuse prin fața mesei 14 , își trecuse de vreo două,trei ori mâna prin păr și îmi zâmbise. Da , așa a făcut. Mi se topea zâmbetul și inima , acolo , într-o secundă.

Și da , se uita la mine și zâmbi, nu spre Rede. Rede era într-un colț cu Mourissa și dansau pe ring. Dar el se strecurase prin mulțime , trecuse zâmbindu-mi deparcă câștigase un premiu , și-mi zâmbise, da, chiar mie.