Aroganță sub un costum bleumarin

6.La apus

După primul fel de mancare, adică aperitivul, mă săturasem deși nu am mâncat mare brânză de acolo.(la propriu). Ce-i drept, de privirea ta nu m-aș putea sătura niciodată. Nici de ochii tăi verzui, ce mă fac să mă simt deparcă aș călca pe valurile mării fără să mă atingă, să zbor dar nici măcar să nu am aripi, să te îndrăgesc deși nu am vorbit cu tine niciodată.

După aceea, începuse dansul mirilor, și după cum am mai spus ringul de dans era exact in fața mesei unde stătea Sarra. O muzică lentă care îți străpungea sufletul, începuse, iar mirii, îmbrățisându-se, dansau.

Nu sunt genul care plânge, dar de data asta o lacrimă mi-a părăsit ochiul ce te privea atent, fiindcă știam că noi nu vom putea fi așa niciodată. Și totuși îndrăzneam să visez.

Mă uitam la mirii îndrăgostiți, iar mai apoi, la tine, micuța mea. Îți dai seama acum cât de mult aș vrea să fii mireasa mea..? Aș vrea să te strang la piept și să îți arăt ca inima asta pentru tine bate.

Fumul alb aproape că umpluse toată sala. Trena ei se prelungea lung în aer de aproape că confundai norii de pe cer cu ce imagine vedeai tu când te uitai la miri. Voalul îi era ridicat magnific de pașii de dans ce îi faceau mirii alături de compania muzicii, care până și mie, aproape că îmi topea sufletul. (Hai să nu exagerez. Eu am inima de gheață).

După aceea, Sarra plictisindu-se s-a ridicat de la masă, și a ieșit până afară. Cum ieșise, ochii ei ațintiseră cerul care scăpăra culori de violet și roz pe el însuși. Soarele apunea ca un domn, al cerului împărat, revărsând lumini colorate exact ca la ivirea zorilor. Dar de data asta era apusul.

Aș vrea să mă îndrăgostesc la apus, iar tu să-mi fii răsăritul, chelnere.

Chelnerul ieșise repede până afară, ca să ducă vin unui invitat la nuntă. O văzuse cum privea apusul înduioșată, ținându-și mâinile la piept, răcorită de briza ușoară ce îi scăpăra trupul. Un fior rece îi trecu pe șira spinării și tresări. Se uitase brusc în spate ca și cum cineva o atinse pe umăr, și îl văzuse pe EL, care stătea la o distanță de vreo 5 m de ea și o privea atent. Se gândi că fusese cuprinsă de privirea lui.

Aa, tu erai, chelnere. Mă speriasem.

Am văzut că nu ești la masă, mă întrebam unde ai dispărut.

Te așteptam la apus, chelnere.

Te-aș săruta la apus, micuțo.