45.I se împrăștia sângele peste tot

17 1 0
                                    

Sângele i se prelungea pe gât, pe umeri până a ajuns pe piept. Hanoracul lui pufos era plin de sânge. Tricoul său cu "King" se îneca în balta seacă a ecoului surd din inima lui. Făcuse toate astea pentru mine iar eu ce i-am oferit în schimb?.

-Ce ai făcut??!!?!!! Am țipat.

-Eu... Nu... Nu am... Vrut... Zice Lonard punându-și mâna la gură parcă abia acum realizând ce s-a întâmplat.

Au venit doi oameni deoarece au auzit focul armei. Au sunat la 112.

Eu nu mai știam ce să fac... Stăteam lângă trupul însângerat al lui Petro și plângeam...

-Acum câteva minute ai fost lângă mine și m-ai protejat... Iar acum.... E doar vina mea.... Mai bine nu existam!!!..

Ambulanța a ajuns, au luat repede trupul lui Petro, l-au pus pe targă și după ce l-au conectat la aparate, o doamnă a zis:

-Are puls!

Inima mea a pulsat o dată cu a lui. Petro al meu trăiește! Trăieșteeee!

Poliția a ajuns în aceeași grabă și l-au încătușat pe Lonard. Din ambulanță ,m-am uitat în spate iar Lonard mi-a aruncat o privire pe care nu o să o uit niciodată: cea a unui criminal obsedat, egoist, prefăcut și răutăcios. Cum am putut oare să îl iubesc?

Am ajuns la spital. Medicii au alergat în mare grabă să îl ducă pe Petro într-un salon. Eu nici nu știam în ce parte să mă mai uit, cu toții erau alarmați.

-Pacientul are o gaură circulară adâncă din cauza glonțului care a vătămat șase oase ale craniului său.
Țipă un doctor.

-Ce se va întâmpla cu el, doctore?
Țip eu și mai tare.

-Îl băgăm acum în Sala de operație numărul 14! Roagă-te pentru că sunt șanse de doar 1,13℅ să supraviețuiască.

Aroganță sub un costum bleumarin Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum