Aroganță sub un costum bleumarin

44.Împușcat doar pentru că m-a iubit 🔫🚫❤

Nu am înțeles ce se întâmplă... De unde știe el ce fac acum?!!?Cu cine sunt?! De ce să îl împing?!?!

-Dacă nu îl omori tu, îl omor eu. Se aude vocea lui Lonard de celălalt capăt al firului.

Mi-am făcut curaj să mă uit in jos și am putut vedea o siluetă de băiat care vorbea la telefon. Era chiar Lonard.

-Cine e? A zis Petro cu tupeu.

-Moartea ta. A strigat Lonard de s-a auzit dublu: și în telefon și dedesubtul nostru.

Ne-am bucurat când am simțit că Roata se mișcă din nou însă mi-a fost frică de ce vom găsi la coborâre.

Apelul s-a închis.

-Petro, îmi e frică... Am zis plângând.

-Nu îți fie. Totul va fi bine, Sarra! Zice sărutându-mă pe frunte și ținându-mă strâns de mână.

Cabina noastră a ajuns jos. Am coborât. Nu era nimeni.

Dring dring dring

Era din nou Lonard. Imi era teamă să răspund.

Petro îmi ia telefonul și răspunde.

-Alo?

-Las-o de mână dacă nu vrei să o rănesc.

-Petro ce se întâmplă? Zic eu.

S-a auzit o armă de foc. Am inceput să fugim.

-Nu glumesc. Zice Lonard de celălalt capăt al firului.

-Sarra, te rog, fugi! Nu vreau să îți facă rău!

-Nu, Petro!! Nu plec fără tine!

-Uite-vă! Apare Lonard de după un carusel plin de luminițe colorate. Cum a fost cu Roata? V-a plăcut să rămâneți singurei în vârf?

-Lonard, nu e ceea..

-Sarra!! Oprește-te!!! Țipă el la mine. Deci de asta nu mi-ai răspuns la niciun mesaj sau apel. Ți-ai găsit deja pe altul.

-Nu e...

-Taci! Se apropie el. Avea un pistol în mână dreaptă.

-Las-o în pace! Mă proteja Petro.

Cu toate că era cea mai gravă situație din viața mea tot mă simțeam în siguranță în brațele lui Petro.

-Oh, dar cu ea nu am nimic pentru că o iubesc. Tu ești în plus!!!

Zice îndreptând pistolul spre Petro și vrând să tragă.

M-am băgat în fața lui Petro repede și......

Înainte să pot să îmi explic acea fracțiune de secundă, Petro zăcea mort în fața mea.