Secret admirer »Yoonmin«

~9~

               Duminică încă de la o oră devreme, YoonGi a intrat ușor în camera lui JiMin, încercând să nu facă zgomot.

               Aflase de la JungKook că şatenul a răcit, așa că s-a decis să aibe grijă de el puțin, neputând să se țină mult timp departe. TaeHyung era oricum un zăpăcit, deci nu se încredea în el prea mult pentru a avea grijă de acesta. Nici măcar nu era acasă și i-a lăsat cheia blondului... Cine știe când se va întoarce?

               A închis ușa în urma sa, apoi s-a îndreptat spre patul tânărului care dormea dus, învelit până peste cap.

               Majorul a dat pătura la o parte de pe fața sa și-a așezat ușor mâna pe fruntea lui JiMin, observând că are febră. Nu dorea să îl vadă pe cel mic așa. Pe lângă faptul că nu îi place să vadă persoane care sunt răcite sau suferă, să îl vadă tocmai pe șaten așa... Era un gând pe care nu-l accepta și tocmai de aceea s-a decis să aibă grijă de el măcar pentru câteva ore.

               A oftat ușor fără să-l trezească și i-a așezat pătura mai bine, apoi s-a ridicat și a ieșit din încăpere la fel de silențios precum a intrat.

               Primul drum pe care trebuia să îl facă era spre farmacie. Al doilea cel spre bucătărie. Trebuia să-l facă pe JiMin să se simtă mai bine.

* * *

               Câteva ore mai târziu, YoonGi tocmai terminase de gătit pentru micul lui "pacient" și era chiar mândru de talentul său ca bucătar, când JiMin a ieșit din camera sa, mergând cu pași leneși și adormiți spre bucătărie.

              — TaeTae? Gătești cumva? a întrebat acesta ușor uimit și își frecă somnoros ochii, intrând în încăpere pentru a vedea ce se petrece.

              — Oh, te-ai trezit deja? Nu trebuia să te dai jos din pat, s-a încruntat ușor blondul, îngrijorat ca de obicei.

               — Huh.. H-hyung? Ce faci aici? s-a uitat cel mic confuz la el preț de câteva momente fără să înțeleagă, nu se aștepta la asta cu siguranță. Încă visa cumva?

               YoonGi a tras un scaun de la masă și l-a pus pe JiMin să se așeze, verificând încă odată temperatura acestuia. Din fericire, febra scăzuse puțin. Era un semn bun, deoarece își va reveni curând.

               Șatenul s-a uitat confuz la el în continuare. Inima îi bătea puternic și nici nu știa ce să mai creadă. Totul părea real și, totuși, părea atât de ireal.

              — Am grijă de tine, i-a răspuns blondul la privire, punându-i un bol cu supă pe masă în fața sa, apoi s-a așezat pe scaunul de lângă el. Ți-am zis că vei răci, pabo. Iar TaeHyung nici măcar nu are grijă de tine, se gândește numai la JungKook, și-a dat acesta ochii peste cap.

              JiMin s-a uitat din nou la cel care stătea în fața sa, încă nu îi venea să creadă ce vede. Nu s-a gândit vreodată că ceva de genul acesta se va întâmpla, deci nu avea habar ce ar trebui să spună sau să facă. Și cu atât mai puțin când își amintea cât de ciudat a reacționat cu o zi în urmă.

               Văzând că cel mic nu reacționează și nu spune nimic, blondul s-a întins și l-a atins pe umăr, uitându-se în ochii lui.

               — JiMin? Te simți bine?

              — Huh? A.. D-da, sunt bine, clipește acesta de câteva ori pentru a-și reveni din starea pe care o avea, apoi a zâmbit stânjenit. Nu era nevoie să faci toate astea pentru mine...

              — Doar ascultă-mă, bine? i-a zâmbit YoonGi la rândul sau, apoi s-a așezat mai bine pe scaun. Trebuie să te faci bine curând. Și crede-mă că o să îți placă supa, a glumit mai apoi pentru a destinde atmosfera.

              Șatenul a aprobat, de data asta zâmbind din tot sufetul. Era fericit să îl aibe pe blond acolo, deși era destul de sigur că se va trezi și va realiza că a fost un vis, însă prefera să se bucure pe moment.