Secret admirer »Yoonmin«

~24~

               Șatenul abia de avea chef de școală în acea zi, era mult prea bine în patul său și începea să-i pară rău că l-a părăsit doar pentru a-l aștepta pe colegul său de apartament. Ca de obicei, acesta își lua tot timpul din lume pentru a se pregăti. Cu toate că mergeau doar la universitate, nu la vreo petrecere. Nu avea ce să îi facă, oricum.

               — Haide mai repede, Tae! Nu trebuie să stai cu orele pentru a te îmbrăca. Te aștept deja de mai bine de jumătate de oră, și-a dat acesta ochii peste cap, bătând nerăbdător din picior. Nu era întocmai o persoană răbdătoare.

               — Păi îmi pare rău că nu toți arătăm drăguț ca tine fără să facem nimic. Unii dintre noi trebuie să mai și lucreze la asta, a râs prietenul său, ieșind într-un final din cameră și a aruncat o ultimă privire în oglindă. JiMin la privit și a ridicat ușor din sprâncene la replica sa.

               — Cine vorbește. Ai putea foarte ușor să ieși în pijamale și tot ai fi admirat de jumătate de universitate, a comentat acesta fără să se poată abține. TaeHyung arăta bine și știa și el asta, deci făcea micile sale remărci degeaba.

               Și-au luat ghiozdanele și au ieșit împreună din apartament imediat ce s-au încălțat, fiind întâmpinați de aerul rece al dimineții. JiMin s-a felicitat pe sine că l-a trezit pe colegul său mai devreme având astfel mai multe șanse să nu întârzie la primul curs. Știa cât îi lua să fie gata.

                TaeHyung a rămas în urmă pentru a încuia ușa, observând astfel și biletul ce era lipit pe aceasta. A zâmbit ușor în coltul buzelor și l-a dezlipit, deja curios despre ce ar putea scrie de data asta. Doar nu se putea abține din a nu se implica în viața celui mai bun prieten.

               — JiMinie, se pare că admiratorul tău te caută~! spuse acesta vesel, având un ton ușor tachinator, și i-a înmânat prietenului său bucata verde de hârtie pe care a găsit-o. JiMin a preferat să ignore reacția acestuia, fiind mult mai curios despre ce a scris de data asta băiatul anonim.

               Acesta l-a luat din mâna prietenului său fără să spună niciun cuvând, dar a zâmbit în momentul în care a realizat ca persoana aceea a renunțat la culoarea închisă. S-au întors la cum erau înainte. "Era și timpul."

              A început să citească cu atenție ceea ce i-a scris acea persoană anonimă, fiind mai mult decât curios sau entuziasmat. Chiar se bucura că a primit un răspuns atât de rapid, nu se aștepta la un alt bilet prea curând. De obicei trecea ceva timp până primea altul.

               "Faptul că tu mi-ai răspuns la mesaj... e ceva la care nu știu cum să reacționez. Sincer. Mă uimeşti din ce în ce mai mult pe zi ce trece, ceea ce nu e întocmai ușor, țin să menționez.

               Îți voi scrie mai multe, probabil. Când vei afla cine sunt cu adevărat, vei realiza câte știi despre mine. Nu știu, totuși, dacă va fi de bine sau nu, pentru că nu știu dacă tu o să zâmbești când vei afla sau te vei supăra.

              Mai este până să se întâmple asta, oricum. Nu pentru că nu vreau să îți spun toate astea în față, dar pentru că nu sunt sigur dacă totul va decurge bine dacă ai afla. Nu vreau să te pierd. Până la momentul când toate astea se vor întâmplă, ai grijă de tine. Nu trebuie să îți ceri scuze. Ai un suflet minunat și nu mă îndoiesc de asta nicio clipă, Park JiMin."

               Zâmbetul i s-a lărgit involuntar când a terminat de citit. Se pare că biletul a ajuns înapoi la anonimul său și acesta a înțeles într-un fel sau altul ce a vrut să îi spună. Cât de bine. Nu ar fi dorit altceva decât să știe că nu i-a rănit sentimentele acestuia.

                — Dă-mi un pix, Tae. Te rog, a spus de îndată spre prietenul său, iar brunetul a scos imediat unul din rucsacul său. Privirea sa curioasă fiind îndreptată spre el.

               I l-a înmânat tânărului imediat, apoi s-a uitat peste umărul lui JiMin cât timp acesta a început să scrie pe mica bucată de hârtie. Era curios să afle ce scria acesta, nu putea fi învinuit pentru comportamentul său.

               "Mă bucur că mi-ai răspuns la răspuns. :)

               M-aş bucura și mai mult să aflu cine ești, dar mă voi mulțumi cu atât. Știu că nu totul e atât de ușor de făcut precum e de spus, deci îți poți lua timpul de care ai nevoie. Nu te presez cu luarea unei decizii.

              Ai grijă și tu de tine. Pari o persoană sufletistă și bună! — Park JiMin"

               L-a lipit pe ușă imediat ce a terminat de scris ce avea de spus. Mai apoi a plecat spre universitate alături de TaeHyung care zâmbea mulțumit și oarecum amuzant de întreaga situație.

               "Amândoi se semnează cu Park JiMin fără ca măcar să își dea seama de asta. Cât de dulci sunt." acesta s-a gândit și a fost nevoit să își abțină chicotul, urmându-și prietenul.