Secret admirer »Yoonmin«

~21~

               — Nu nega! s-a grăbit brunetul să spună, atrăgându-i și mai mult atenția asupra vorbelor sale. Știu deja că tu îi scrii biletele lui JiMin. Chiar dacă el nu știe încă.   

               YoonGi a rămas blocat de îndată ce a auzit asta, uitându-se la brunetul din fața sa cu o privire sceptică. Cum de a aflat de asta? Nu era posibil.  

               — Ai chef de glume, Tae? a râs acesta nervos, încercând să nu arate prea multe prin reacțiile sale. Era destul de sigur că prietenul său doar îl testează pentru a-i vedea reacția, iar el nu avea de gând să-i ofere ceea ce dorea. Cel puțin blondul asta a crezut.

               — Mhm. Atât de mult încât am falsificat biletele de la tine. Îmi bat capul tare mult cu asta.

               Dându-și ochii peste cap, brunetul a scos din buzunar cele două bucăți colorate de hârtie pe care le-a ținut după el. Știa că va veni vremea când va avea timp să vorbească cu YoonGi, deci avea nevoie de ele pentru a fi luat în serios. Se bucura, însă, că a venit mai devreme decât credea el.   

               Blondul s-a uitat surprins la prietenul său, apoi a luat brusc cele două bilete din mâna acestuia, strângându-le în pumnul său. S-a uitat la cel de lângă el cu o privire nu tocmai drăguță, ceea ce l-a făcut pe TaeHyung să fie sigur că avea dreptate. YoonGi fost luat total pe nepregătite și cu siguranță nu ar fi dorit ca cineva să afle de ceea ce face. Era micul său secret, cumva. 

               — Uite cum stă treaba, bunul meu prieten. Dacă îi vei spune chiar și cel mai mic lucru legat de asta, jur că îl leg pe JungKook și o să-

               — Hei! Ce e cu voi aici după terminarea pauzei?! s-a auzit vocea supărată a profesorului Kang, care se apropia de aceștia cu un pas rapid. 

               La naiba. Asta nu era de bine.

***

               Încă îl blestema pe TaeHyung atunci când a ieșit de la detenție, știind că e vina sa pentru asta. Serios acum. Profesorul Kang i-a dat blondului două ore de detenție... în timp ce prietenul său a scăpat fără probleme? De ce? Deoarece  profesorul a crezut că e numai vina lui pentru că "derbedeul de el" îl face pe Tae să chiulească de la cursuri. Vezi să nu. Nu e de parcă TaeHyung îl ținea acolo pentru a-i vorbi despre comploturile sale.

               Plus că, doar pentru că uneori îi era prea lene să se ridice din pat ca să meargă la cursuri, nu însemna că nu îi păsa de ore sau de ceea ce se preda la acestea. Era un elev destul de silitor la materiile care îi plăceau.

               Acesta a oftat pentru a suta oară în ultimele două ore, înaintând spre ieșirea din universitate cu pași leneși. Abia aștepta să ajungă acasă  dar era atât de obosit după o zi care părea că nu se mai termina. 

               — La naiba pentru toate astea! Chiar îl plac și știu că niciodată nu vom deveni mai mult decât prieteni!

               S-a oprit din mers brusc în momentul în care a auzit pe cineva vorbind. A rămas înghețat.

               Vocea care s-a auzit era inconfundabilă pentru el, deoarece îi aparținea micului șaten de care a început să se îndrăgostească atât de ușor. Deși nu știa de când simțea asta și cum mai exact s-a întâmplat, YoonGi știa sigur că nu ar putea confuza nimic ce avea legătură cu cel mai mic. Mai ales vocea sa.

               O mică încruntătură i-a apărut pe chip, descoperind curând că șatenul se află în preajma lui JungKook, colegul său de apartament.

               JungKook părea să îl consoleze pe JiMin... pentru sentimentele pe care le avea pentru cineva? Cel puțin asta a înțeles blondul din ceea ce a auzit, singurele lucruri auzite de astfel. Dându-și seama cu adevărat de ce era posibil să se întâmple, a simțit cum cerul i-a căzut în cap, rămânând — metaforic vorbind — fără aer. 

               Lui JiMin îi plăcea deja de cineva? Cum de nu băgase de seamă în tot acest timp? Fusese atât de prost încât să își facă speranțe false?

               Asta era... Dacă se gândea la ce a auzit, atunci nu exista nicio altă concluzie decât aceea că JiMin deja avea o persoană de care îi place.

               "Nu contează, YoonGi, nu trebuie să conteze. Sunt sentimentele lui la urma urmei și nu îl poți forța. Nu vei fi un nenorocit de om care ar face asta. Este totul bine, sunteți oricum doar prieteni pe moment... JiMin nici măcar nu simte la fel, chiar dacă nu ar fi existat o persoană pe care să o placă deja sau nu. Nu trebuie să te simți așa prost."  Deși încerca să se calmeze și să nu tragă vreo concluzie pripită, deja simțea cum pământul stătea să îi fugă de sub picioare cât timp alerga cât de repede putea spre apartamentul său. Dorea doar să ajungă mai repede acolo și atât. Era prea mult pentru el.