Secret admirer »Yoonmin«

~27~

                Cu greu, toate orele obositoare din acea zi s-au terminat după ce s-au plictisit complet, iar TaeHyung și JiMin se puteau întoarce acasă pentru a pierde vremea cum numai ei doi știau. Da, plictiseala de la cursuri și cea de acasă era diferită. Acasă puteau face ce voiau, măcar.

               — Ce vrei să jucăm azi, piticule? l-a întrebat brunetul pe prietenul său, punându-și mâna după umerii acestuia. Ca de obicei, era relaxat și zâmbăreț.

               JiMin nu avea nicio idee, dar abia aștepta. Orice ar fi făcut.

               — Orice joc care nu implică prea multă luptă e bun pentru mine, a chicotit acesta bucuros drept răspuns. Nu vreau să avem din nou dezbaterea aceea pentru a vedea cine a gâștigat, când de fapt am pierdut amandoi. Ar dura o veșnicie! Serios acum!

               Au început să râdă împreună, amintindu-și cu drag ultima lor discuție pe tema asta. Desigur, a fost un adevărat război pentru ei atunci, dar acum era doar o altă amintire frumoasă. Știau amândoi că de fiecare dată când jucau ceva care implica lupte sau curse, se termina cu o mică dispută, dar știau la fel de bine că vor continua să se joace astfel de jocuri.

               — Tae! JiMin! s-a auzit un glas cunocut ce-i striga pe aceștia, iar cei doi s-au întors imediat pentru a vedea despre ce e vorba. Tocmai se pregăteau să plece și nu credeau că îi va mai căuta cineva.

               Cu toate astea, l-au zărit pe JungKook care venea în grabă spre ei, cu ghiozdanul atârnându-i pe un umăr și cu telefonul ținut strâns în mâna dreaptă. Părea cam grăbit, iar aceștia nu au putut să nu devină curioși.

               S-a oprit abia când a ajuns în fața prietenilor săi. Aceștia se uitau la el confuzi.  JungKook și-a luat o mică pauză pentru a-și recăpăta răsuflarea după toată acea fugă, mai apoi reluându-și zâmbetul de pe chip și postura dreaptă. Părea chiar bucuros.

               — Ce s-a întâmplat, Kookie?  îl întrebă șatenul de îndată, privind puțin cam neîncrezător spre cel care tocmai venise. Toți păreau prea grăbiți uneori.

               — Uhm, păi mă gândeam.. Dacă tot avem liber mâine, ce ați spune să veniți să dormiți pe la mine? A trecut ceva timp, le-a zâmbit cel mic voios, sperând la un răspuns pozitiv. Chiar vreau să ne jucăm jocuri video iar~ Plus că mă voi plictisi teribil singur, abia ce am reușit să îl conving pe hyung că nu mai e nevoie să mă dădăcească atât de mult.

               Au fost puțin nesiguri la început. S-au gândit mai bine la planurile lor de weekend ce oricum implica doar jocuri video, nicidecum teme sau ceva asemănător, și au ajuns la concluzia că aveau să piardă multă distracție dacă vor refuza să își petreacă timpul cu prietenul lor. Sau cel puțin JiMin a ajuns la această concluzie. TaeHyung nu ar fi putut să îl refuze în veci pe cel mai mic.

               Știa că se vor amuza mult mai bine cu cel mic de față. Era ca sufletul petrecerii pentru ei. 

               — Deci? întreabă din nou JungKook, puțin nerăbdător pentru a vedea ce vor spune prietenii săi. Entuziasmul o se citea ușor pe chip, având acel zâmbet specific al său. Îi privea cu ochi mari, iar cei doi nu s-au putut abține și au râs ușor la vederea sa. Era așa un copil.

               Nu va accepta un refuz, oricum. 

               — Sigur, de ce nu? Ne vom distra, a aprobat JiMin, apoi și-a întreptat privirea spre TaeHyung, ridicând o sprânceană întrebător. Chiar dacă sigur știa ce va răspunde acesta.

               — Pe mine nici nu trebuia să mă întrebi, Kookie probabil știa deja răspunsul meu și avea să menționeze asta în caz că vei refuza. Era logic, a răspuns acesta sigur pe sine, făcându-l pe cel menționat să roșească puțin stânjenit, dar să aprobe vorbele sale. Bineînțeles că era mai mult decât sigur de asta, dar nu voia să fie atât de evident că se baza pe răspusul lui Tae. 

               Brunetul a râs mulțumit de reacția celui mic, iar JiMin doar a zâmbit la vederea lor. Erau atât de drăguți și nu se putea abține de la a se gândi cum ar fi dacă ei doi ar fi împreună. Cu siguranță sunt mult prea adorabili împreună, iar JiMin nu avea să piardă timpul petrecut cu prietenii săi.

               — Să mergem, voi doi! l-a spus acestora brusc, atrăgându-le atenția. Era fericit și abia aștepta să se distreze și ei puțin.

               S-au decis destul de rapid că vor pleca direct spre apartamentul lui JungKook. Mereu făceau asta când planificau brusc lucruri de acesta gen, niciunul nu dorea să irosească timpul. Era mult mai important să se distreze și să se bucure de compania celorlalți.