Secret admirer »Yoonmin«

~29~

               Cei doi au avut parte de o mică "luptă" pentru a vedea cine va dormi pe canapea, dar bineînțeles, într-un final niciunul dintre ei nu a câștigat. Erau mult prea încăpățânați, deci au sfârșit amândoi în patul lui YoonGi, urmând să doarmă acolo. 

               Pentru că nu-și adusese haine de schimb știind că va lua ca de obicei haine de la JungKook, cel mic fiind totuși puțin mai înalt ca el, Jimin a sfârșit prin a purta pijamale de la Yoongi. De unde să știe el că ceilalți doi îl vor scoate din peisaj atât de crud?

               Stătea în pat, sub pătura moale, simțind cum obrajii săi ar putea lua foc în orice clipă. Era prea mult pentru el deja, dar se simțea atât de bucuros.

               "Hainele au mirosul lui... Cred că voi înnebuni până dimineață în felul ăsta. Ăsta le e planul? Vor să fac atac de panică cu hyung lângă mine până dimineață?" se gândi acesta, inspirând adânc parfumul care era imprimat pe hainele de pe el. Avea un zâmbet larg și simțea deja cum pulsul său o ia razna.

               Curând după, a simțit cum YoonGi s-a așezat ușor în pat, parcă având grijă să nu-l deranjeze pe cel mai mic. Deja îi bătea inima ca nebuna, iar mintea i-o luase de mult pe alt drum oricât de calm încerca să pară. 

               A aruncat o privire spre blond și a observat, spre surprinderea sa, că acesta avea deja privirea îndreptată spre el. A fost ceva neprevăzut și obrajii lui JiMin au luat foc și mai mult.

               Privirile lor s-au întâlnit doar preț de câteva secunde, ca mai apoi să-și întoarcă amândoi capul simulat în direcția opusă. Șatenul a roșit chiar mai puternic cu toate că încerca să fie mai calm, în timp ce YoonGi doar și-a dat ușor cu mâna prin părul blond, deranjându-l.

               S-a putut auzi cum oftează usor, punându-se oarecum ezitant sub pătură alături de musafirul său, care putea fi ușor confundat cu o roșie sau vreun personaj de desene animate. Cu toate că nu a spus nimic despre asta, era adorabil.

                — Noapte bună, JiMin, a vorbit cel mare pe un ton jos, șoptit. 

               — V-vise frumoase, hyung! 

               Deși JiMin nu-l vedea în acel moment, deoarece avea capul sub pătură, YoonGi a zâmbit dulce și imediat după aceea, a închis ușor ochii. A adormit aproape instant, fiind somnoros încă de când plecase din încăpere pentru a se lua de Jungkook. Nu era ciudat când venea vorba despre el, fiind cunoscut ca o persoana care se împacă bine cu somnul.

               Șatenul a stat în liniște câteva minute după aceea, neauzind altceva în încăpere pe lângă respirațiile lor și inima sa care bătea ca nebuna. Era o liniște totală, dar nu-l deranja. I se părea o liniște confortabilă. 

               Încetul cu încetul, și-a dat pătura jos de pe cap și a aruncat o privirea asupra blondului de lângă el. Spre uimirea sa, acesta deja nu mai era treaz. Ar fi trebuit să se gândească la asta, dar încă era ușor surprinzător pentru el cât de ușor putea adormi hyung al său.

               "El chiar adoarme rapid... Probabil a avut o zi lungă și e obosit."

               A zâmbit, privind persoana care dormea fără nicio grijă. Putea spune sincer că blondul era foarte un băiat frumos care atrăgea priviri, dar în momentul acela ceva era diferit la el. Era de-a dreptul minunat, YoonGi fiind complet natural dormind. O imagine pe care ar admira-o tot timpul.

               Zâmbetul mic de pe chipul blondului îl făcea pe JiMin să se gândească la gumă, probabil una de căpșuni — aroma lui preferată. Ochii săi erau închiși și astfel îi ieșeau în evidență genele lungi și subțiri pe care le avea. Sprâncenele îi erau ușor unite într-o mică încruntătură, iar nasul său părea să completeze perfect portretul. Îi aducea lui JiMin aminte de un copil în acel moment. Era ușor vulnerabil, arătând atât de în elementul său. Nu avea niciun zid ridicat în jurul său în acel moment. Era pur și simplu el, persoana irezistibilă.

               Privirea șatenului a coborât încet spre buzele celui din fața sa, fără să se poată abțină. 

               "Buzele lui sunt perfecte mai mult ca sigur. Par așa pufoase și d- Încetează, JiMin! Nu e bine să gândesc așa."

               S-a certat singur pentru că se holba atât la YoonGi, însă nu se putea opri. Se poate spune că profita de faptul că acesta dormea și nu vedea ce făcea? Cu siguranță. Nu va mai avea astfel de ocazii curând, era sigur. 

               A continuat să zâmbească blând, privirea fiindu-i spre cel aflat în fața sa. El era motivul care îl făcea să zâmbească atât de des fără să facă cu adevărat ceva, iar JiMin era atât de bucuros, dar totodată necăjit, pentru asta.

               — De ce nu-mi pot spune adevăratele sentimente pentru tine? s-a întrebat acesta, oftând ușor. Aș vrea să am destul curaj pentru a-ți spune tot ce simt, hyung. Aș vrea să îți arăt cât de mult însemni tu pentru mine, cât am putut ajunge să te iubesc. Dar tu simți ceva pentru mine? Desigur, YoonGi nu-l va auzit, doar adormise deja de ceva timp, iar JiMin era sigur de asta. Cu toate astea, nu a regretat că a spus asta. Chiar dacă acesta dormea, el se simțea oarecum împăcat cu asta. I-a spus fără să îi spună cu adevărat.

               A stat și s-a uitat la blondul de lângă el o lungă vreme, până când oboseala a pus într-un final stăpânire pe el și și-a închis ochii cu o mică teamă că s-ar putea trezi singur a doua zi.