Secret admirer »Yoonmin«

~2~

               Toată ziua s-a desfășurat haotic și toate lucrurile păreau să-i fi mers anapoda, dar nu avea de ce să se plângă sau cel puțin credea că nu ar fi trebuit să facă asta. Nici măcar el nu știa de ce era cu mintea în nori la ore sau pur și simplu de ce nu s-a putut concentra întreaga zi la nimic din jurul său.

               Știa doar că nu ar trebui să se comporte așa, dar oricât de mult încerca, nu îi ieșea. E doar un bilet, nu ar trebui să îl afecteze atât doar câteva cuvinte, însă nu îl părăsea gândul că exista chiar și o mică, aproape inexistentă, șansă ca biletul să fie de la persoana pe care JiMin o consideră atât de specială. Puțin probabil, având în vedere că acel cineva special nu îi acordă atenție în mod deosebit, deci de ce s-ar deranja cu scrisul unui bilet?

               Oh, toate gândurile astea l-au făcut să nu se poate gândi la absolut nimic și lucrurile nu au fost prea plăcute pentru el.

               Într-un final se simțea puțin mai ușurat și starea de bine îi revenea, petrecându-și timpul cu prietenii săi, ca de obicei, în apartamentul lui JungKook și YoonGi-hyung. Cu siguranță totul avea să fie mult mai bine alături de ei.

               În încăpere nu se auzeau decât HoSeok și Kookie care jucau jocuri video așa cum fac de fiecare dată, fiind niște maniaci ale acestora, toți ceilalți făcând cu totul altceva. TaeHyung, prietenul cel mai bun, dar și colegul de apartament al acestuia, stătea pe celălalt colț al canapelei pe care se afla și JiMin și se uita insistent la șaten încă de când a ajuns.

               — Ai de gând să îmi spui ce s-a întâmplat sau vei continua să te gândești la cu totul altceva decât la ce e în jurul tău? întreabă brunetul brusc, luându-l la rost pentru comportamentul său.

               — Huh? Ce vrei să zici cu asta? JiMin se uită ciudat la prietenul său pentru că este ușor luat prin surprindere de întrebarea acestuia, deși știa că nu va dura mult până îi va vorbi.

               Tae i-a zâmbit ușor și mai apoi și-a dat ochii peste cap într-un mod contradictoriu, ca mai apoi să îi răspundă pe un ton asemănător unui călugăr, glumind așa cum face de obicei pentru a destinde atmosfera:

               — Serios? Știi doar că observ când ești cu gândul la dulciuri și oi de ciocolată. Nu îți stă în fire să stai atât de mult timp fără să vorbești sau să râzi de ceva ce se întâmplă când ești cu noi, mai ales de JungKook care tocmai se oftică pentru că pierde un joc împotriva lui HoSeok. Deci?

               Cei doi au râs, auzindu-l pe cel menționat strigând un "Hei!" revoltat, și astfel atmosfera, dar și starea lui JiMin s-au îmbunătățit. Nu a durat mult să se gândească că nu va avea de gând să ascundă ceva de genul tocmai de prietenul său cel mai bun. Până la urmă nu era ceva atât de important, doar un simplu bilețel primit. Așa că, oftând înainte, i-a povestit lui TaeHyung despre bilețel și ce scria în acesta, observând cum prietenul său devenea tot mai uimit cu fiecare cuvânt spus.

               Ce nu a observat niciunul dintre cei doi era că, din colțul celălalt al camerei, stând pe un fotoliu, un anume blond privea cu ochi curioși întreaga situația. Îi studia pe amândoi și aproape că a tresărind, atunci când pe chipul brunetului s-a așezat un zâmbet imens odată ce a aflat motivul stării lui JiMin, sărind mai apoi în sus de pe canapea și strigând entuziasm:

               — Ya! Băieți! Jin-hyung, Namjoon-hyung! Mișcați mai repede aici, bunicuțelor!

              Din bucătărie s-a auzit cum cineva ţipă speriat, apoi o oală trântită, iar JiMin nu a avut timp decât să îi arunce o privire dezaprobatoare prietenului său înainte ca cei menționați să intre în grabă pe usă.