Secret admirer »Yoonmin«

~30~

               Pentru că cei doi l-au lăsat pe JiMin să se descurce singur în compania lui YoonGi, au ajuns să stea întinși în patul lui JungKook, discutând diverse lucruri care s-au întâmplat în ultimul timp. Nu au luat în considerare faptul că vor rămâne doar ei, deci nu știau ce vor face exact. Nu se plângeau, totuși. Mereu adorau să stea în compania celuilalt.

               — Serios, după noaptea asta sper că lucrurile se vor schimba puțin. Ar fi amândoi prea culmea dacă nu ar face absolut nimic. Doar nu l-am aruncat pe JiMin în gura leului degeaba, a chicotit cel mic amuzat de situație, privind tavanul.

               Stătea cu mâna dreaptă sub cap, în timp ce cealaltă se afla pe abdomenul său și își legăna ușor piciorul care se afla la marginea patului. Se simțea relaxat în acel moment, fiind o atmosferă plăcută și liniștită. Și era chiar mai important că se află cu TaeHyung atunci, fiind persoana pe care o voia cel mai mult în preajma sa.

               TaeHyung doar a zâmbit și l-a privit pe cel mai mic. Se bucura cu adevărat că cei doi au găsit o șansă de a vorbi. De asemenea... Și ei aveau ceva de rezolvat deci s-a sincronizat bine această situație, gândea el. 

               — Kookie? s-a făcut auzit glasul șoptit al lui TaeHyung, cel mic răspunzând cu un simplu "Da?" și continuând să privească tavanul, zâmbind ușor. Crezi că ar trebui să vorbim despre noi acum? a întrebat acesta, fiind puțin purtat de gândurile sale. Bineînțeles că avea emoții, dar nu mai putea aștepta. Simțea că dacă nu și-ar elibera sentimentele, ar exploda.

               La auzul acelei întrebări, starea lui JungKook deja nu mai era una atât de calmă și lipsită de griji. Se vedea destul de ușor că acea întrebare l-a făcut să fie emoționat, puțin îngrijorat chiar... Ce vrea să spună cel mai mare cu asta cu asta? 

               — D-despre ce anume? Nu pricep la ce te referi cu asta, hyung...  

               — Hm, nu? 

               Brunetul a rânjit subtil, văzând cum cel de lângă el dezaprobă cu emoții vizibile și confuzie, deși încerca din greu să ascundă asta. Cel mic nu se pricepe la ascuns sentimente. În special când era vorba de ceva ce avea legătură cu TaeHyung. Mai mult ca sigur avea o idee formată în capul său, imaginându-și la ce se putea referi cel mai mare.

               TaeHyung s-a întors pe partea dreaptă, stând acum sprijinit în cot și privindu-l fascinat pe JungKook, acesta întorcându-se de asemenea spre el. Cel mic era ușor confuz, privindu-l. În schimb, Tae doar s-a gândit pentru câteva momente la ce va urma să facă, admirând totodată și trăsăturile celui mic.

               Câteva momente a domnit linișta între cei doi, aceștia nescoțând o vorbă. Privirea confuză a celui mic se afla permanent asupra brunetului, la rândul său, acesta îl privea în ochi cu o strălucire aparte. S-a gândit de câteva ori cum ar putea să-i spună asta, însă s-a decis să-i zică pur și simplu atunci când va simți că e momentul oportun. Și ce clipă mai bună ar fi găsit dacă nu aceea? Era atunci ori niciodată, nu-i așa?

               — Kookie, uite... uhm. Trebuie să îți spun ceva important, a vorbit acesta șoptit de teama că toate astea ar putea fi prea mult pentru cel mic. Nu dorea să fie respins sau să îl facă pe acesta să creadă că e predat să îi răspundă într-un anume fel. Uh, e chiar greu, a chicotit puțin nervos, după care și-a ciufulit părul în încercarea de a se mai liniști pe sine.

               — D-doar spune ce vrei să zici, hyung. Nu poate fi așa rău, a zâmbit acesta încurajator, fiind măcinat de curiozitate în mintea sa. Simțea cum inima îi va sări din piept doar gândindu-se că asta se poate întâmpla cu adevărat. Era deja sigur de sentimentele pe care le avea pentru TaeHyung, dar nu era deloc sigur pe ce ar putea simți cel mai mare.

               — Te plac, JungKook. C-Chiar mult, s-a confesat șatenul și a privit cu teamă spre cel de lângă el, încercând să-i observe mai bine reacția. Acesta era, însă, doar surprins. I s-au împrăștiat temerile, fiind bucuros, dar tot nu știa ce ar ttebui să spună. Și nu mă refer doar la ceva temporar. Sunt sigur de ceea ce simt pentru tine și știu foarte bine că te vreau lângă mine atât de mult timp cât mă vei vrea lângă tine.

               — H-hyung.. E-eu-

               — Uite, nu trebuie să-mi dai un răspuns acum! s-a grăbit TaeHyung să-l întrerupă, dorind să îi dea puțin timp de gândire acestuia. Poți să..știi tu, să te gândești la asta sau ceva. Nu trebui să-mi răspunzi pe loc. Nu vreau ca asta să fie prea brusc pentru tine și să-

               A simțit cum busc buzele sale sunt acoperite de cele ale lui JungKook, neputând să continue ce a început să spună. Dar nici nu mai dorea asta în moment de față. Și-a închis încet ochii, bucurându-se de acel moment. Momentul primului lor sărut. 

               Buzele celui mic erau catifelate și aveau un ușor gust de ciocolată, probabil de la ciocolata mâncată cu puțin timp în urmă. Se simțeau atât de bine. Erau perfecte peste buzele lui TaeHyung. Se simțeau de parcă ar fi făcut unul pentru altul, totul fiind perfect pentru ei.

              Ușor, cei doi s-au despărțit după câteva clipe, deși era evident că amândoi ar continua acel sărut la nesfârșit. Cu toate astea, știau amândoi că mai bine nu grăbeau lucrurile. Totul avea ritmul lor special.

               Kookie avea un mic zâmbet timid pe chip, fiind la fel de roșu precum bluza pe care o purta, arătând mult prea adorabil. În schimb, TaeHyung doar zâmbea. Era confuz, dar se bucura totodată. Înseamnă că n-a fost respins, chiar dacă nu a înțeles întocmai ce ar trebui să însemne asta. 

               — N-noapte bună, T-Tae! a spus cel mic în grabă și a vrut să se întoarcă înapoi pe partea stângă a patului pentru a se pune la somn. Totuși, a simțit imediat cum bruntetul îi cuprinde talia cu una dintre mâini.

               Nu a protestat cu nimic la asta, deși era complet sigur că cel de lângă el îi putea auzi inima care bate ca nebuna. S-a simțit mult mai bine în felul ăsta, așa că s-a așezat comod la pieptul cald al acestuia. Se simțea în siguranță și bucuros.

               — Somnul ușor, micul meu Kookie, a zâmbit TaeHyung, vorbind pe un ton aproape șoptit. Și-a afundat capul în părul moale al lui JungKook, inspirând din nou parfumul acestuia.