Secret admirer »Yoonmin«

~17~

               După ce s-a decis în ciuda gândurilor sale negativiste că va merge să vorbească cu YoonGi, șatenul nu a putut dormi deloc cum trebuie în acea seară. Fie se trezea și sfârșea prin a se uita la tavan și a-și imagina diverse lucruri care se puteau întâmpla rău, fie nu putea adormi și se plimba prin apartament pentru a mai pierde timpul cumva. 

               Deja de la ora 4 a decis că nu va mai încerca să adoarmă pentru că a observat că e fără rezultat. Așa că a stat la geam, uitându-se la cer și admirând stelele până când soarele a început să răsară și, într-un final, alarma de la ceasul său a sunat pentru a anunța că e vremea să înceapă o nouă zi. 

               Astfel, la școală a continuat să fie cu gândul oriunde altundeva, dar numai la ore nu. Din nou. Ba chiar era cât pe ce să adoarmă la câteva ore mai plictisitoare din cauza oboselii care se făcea simțită după o noapte lungă.

               Toată ziua a decurs așa, chiar și la prânz când a stat cu prietenii săi la masă. Aproape picase cu fața în tava cu mâncare.

               — Prima dată am crezut că JiMin-hyung a avut o noapte nebună printr-un club, dar apoi mi-am amintit că nici nu știe cum arată unul, a râs JungKook încercând să destindă atmosfera cu replicile sale. Ca de fiecare dată, el era cel care spunea glume în orice situație chiar dacă știa că nu funcționează. 

               Când și-a auzit numele, șatenul și-a ridicat privirea din mâncarea sa și l-a ochit pe cel mic cu o privire ce se voia a fi urâtă, dar era mai mult amuzantă.

               — Deci tu știi, petrecărețule? a ridicat o sprânceană în semn de curiozitate, iar JungKook doar s-a oprit din ce făcea, fără să răspundă la întrebarea pusă. O să-l iau ca pe un "nu", s-a strâmbat copilărește în semn de victorie pentru mica lor dispută, iar asta i-a cauzat râsul lui TaeHyung. 

               Cel mai mic îi scoate limba lui JiMin, apoi decide să se răzbune în cel mai copilăresc mod găsit pentru gluma stricată. L-a murdărit cu piure pe față, spunând un "ups" scurt. Un act imatur ce e drept, dar se pare că planul de a-i lua șatenului starea de plictiseală și somn i-a mers abia cu acea acțiune a sa. Tânărul s-a uitat la el cu o privire 'nu pot crede că tocmai ai făcut asta, ești un om mort, Jeon', apoi a aruncat spre el cu sucul pe care tocmai dorea să îl bea înainte.

               Spre nefericirea șatenului, JungKook a avut un timp de reacție foarte bun și a apucat să se ferească, iar Jin a fost o victimă colaterală în toată această "luptă" a lor. Acesta a strigat când sucul rece a făcut contact cu pielea sa, trecând ușor prin materialul alb și subțire al bluzei sale. Le-a aruncat celor doi o privire, spunându-le să înceteze cu joaca asta.

               Dar cine l-a ascultat? Nimeni. Ca de fiecare dată.

               — Bătaie cu mâncare! a strigat cu zâmbetul până la urechi HoSeok, iar toți cei care l-au auzit i-au urmat cuvintele mai mult decât bucuroși. Jin a oftat.

               În mai puțin de câteva momente, în curte se declanșase o adevărată bătaie, iar JiMin putea să jure că o sticlă de suc aproape îl lovise în cap. Norocul său a fost că îl lovise TaeHyung primul. Cu una din tăvile de pe masă... Cât de norocos că prietenul său îi ține mereu spatele în situații ca acestea.

               Și-ar fi dat ochii peste cap la faptul că TaeHyung nu înțelege cu adevărat că o bătaie cu mâncare e doar cu mâncare, nu și obiecte. Asta dacă nu era ocupat cu a se ridica de pe jos și a se feri de alte feluri de mâncare care au început să zboare prin jurul său.