Secret admirer »Yoonmin«

~14~

               Încă de când YoonGi a plecat de lângă el la prânz atât de brusc și cu o scuză banală, JiMin s-a simțit precum un prost. Era oarecum dezamăgit de ce s-a întâmplat, dar până la urmă nu putea fi altfel și nu înțelegea nimic din jurul său în acel moment. YoonGi chiar părea să evite orice subiect pe care îl aduc băieții în discuție și care îl include pe șaten, nu că l-ar deranja atât de tare asta. A fost mai bine să se întâmple aşa decât să fie "refuzat" pe față, neștiind exact ce ar fi spus blondul dacă ar fi decis să răspundă la toate curiozitățile prietenilor săi.  Era foarte clar că YoonGi nu ține la el decât ca la un simplu prieten, așa cum ține la TaeHyung, JungKook sau oricare din cei șase.

               Și totuși... plecarea sa bruscă putea fi interpretată în atâtea moduri diferite, fiecare mai ciudat și intrigant decât celălalt, încât nici nu mai știa ce să creadă.

              Toate acestea îi demonstra încă o dată că e prea imatur pentru că își tot făcea speranțe false și își schimba părerea după cum bate vântul.

               Încerca pe cât posibil să nu se gândească la tot ce avea în cap și continua să își petreacă timpul cu prietenul său cel mai bun, știind că asta îl va ajuta cumva să îndepărteze subiectul acesta din mintea sa.

               Tocmai ce terminaseră cursurile, a doua zi după mica întâmplare din curtea universității, iar cei doi erau aproape de apartament. TaeHyung făcea glume încontinuu pe seama profesoarei lor de sport, fiind foarte frustrat pentru că aceasta i-a spus că a luat în greutate în ultima lună. Și cu siguranță asta este mai mult decât o aberație.

               JiMin râdea voios la glumele lui care erau chiar amuzante, deși răutăcioase, căutând totodată cheia pentru a descuia ușa de la apartament.

               Când într-un final a găsit-o pierdută printre toate celelalte lucruri din rucsac, şi-a ridicat mulțumit privirea spre ușa din fața sa, încă ascultând la ce zicea Tae.

               A încetat să mai râdă în momentul în care a observat biletul colorat ce se afla lipit pe aceasta. Și-a dat ușor ochii peste cap în acel moment, neștiind nici el exact ce era cu starea sa. Așteptase o zi întreagă pentru a găsi un mesaj de la admiratorul său, dar nu a găsit niciunul.

               Iar în acel moment, când se trezește cu biletul în față, nu mai era sigur dacă voia să îl citească sau nu.

               Desigur, se purta prosteşte pentru că nu voia să vadă mesajul din cauză că acum era destul de sigur că nu e de la YoonGi. Tânărul dorea atât de mult ca blondul să fie cel care îi scrie, iar realizarea faptului că nu îl vede mai mult ca pe un prieten oarecare a durut și l-a făcut să se simtă dezamăgit. Și pe lângă asta, deși știa că persoana care îi scrie nu putea să îi acorde atenție zilnic nu putea să nu se comporte ca un copil, așa îi stă în fire. 

               De asta era și mai dezamăgit.

               — Un alt bilet? s-a auzit vocea lui TaeHyung, acesta venind imediat lângă el pentru a vedea despre ce era vorba.

               JiMin a aprobat și, contrar așteptărilor prietenului său, a descuiat ușa fără a da o importanță deosebită noului mesaj.

               — Nu ai de gând să îl citești? s-a uitat brunetul confuz la el, neștiind ce e cu acesta.

               — Astăzi nu, probabil îl voi citi mâine sau ceva, a ridicat din umeri și s-a strâmbat ca pentru sine la toate gândurile ce îi străbăteau atunci mintea, după care a intrat în apartament și l-a lăsat pe TaeHyung singur.

               Cel din urmă nu înțelegea comportamentul prietenului său absolut deloc în acel moment. Era așa schimbător uneori încât nu reușea să țină pasul cu acesta.

               Neputând să își stăpânească curiozitatea, a luat el biletul pentru a-l citi și a vedea despre ce o vorba.

               "Azi nu am putut să îți văd zâmbetul oricât de mult mi-aș fi dorjt. Îmi e dor să te văd zâmbind și simt că înnebunesc în felul ăsta. Ce-mi faci, Park JiMin?"

               TaeHyung a zâmbit la vederea mesajului, simțindu-se cumva ca într-un serial romantic precum cele de la televizor. Se bucura că cineva îi acordă o astfel de atenție prietenului său cel mai bun. Merita cu toate că e un ignorant uneori.

               Gândul i-a zburat destul de ușor la blondul de care e îndrăgostit micul său JiMinie. Se gândea ce bine ar fi fost ca el să fie persoana care îi acordă şatenului atâta atenție, dar în schimb, el fuge de fiecare dată când începe o discuție serioasă pe tema asta, dând mereu înapoi. Cel puțin așa i-a spus și Kookie, iar asta s-a adeverit ieri la prânz. 

               A oftat și a mai aruncat o privire biletului din mâna sa. Scrisul i-a atras atenția, deși nu știa sigur motivul anume. Nu era un scris prea îngrijit sau caligrafic, de asta putea fi sigur., Cu toate astea, a stat și a privit lung bucata de hârtie din mâna sa preț de câteva momente, încercând să își amintească.

               După ceva timp era pregătit să renunțe la a-și mai bate capul, când în minte i-a venit imaginea scrisului lui YoonGi de pe acel mesaj lăsat pe frigider. Într-un final avea un indiciu! Tot ce trebuia să facă era să se convingă de asta și să vadă ce avea să se întâmple în continuare.

               A intrat grăbit în apartament, închizând ușa cu putere în urma sa și s-a îndreptat spre cameră pentru a-şi confirma teoria cât mai curând.

               Dupa ce a căutat prin toată încăperea, fiind plin de speranță că îl va găsi, a reușit să dea exact de ce căuta, rătăcit printr-un sertar cu toate foile scrise de el și părăsite acolo.

               A expirat ușurat pentru că nu îl pierduse prin toată dezordinea din cameră sa, apoi a pus cele doua bilete unul lângă altul pentru a compara scrisul. S-a uitat atent la ele, analizând fiecare literă pentru a fi sigur că nu greșește.

               Surprinzător sau nu, scrisul se potrivea de minune.

               — Bingo! Hyung, tocmai ai fost demascat, a zâmbit brunetul mândru de munca sa de "detectiv", fiind bucuros pentru descoperirea făcută. Știam eu că ceva era ciudat în comportamentul său.