Secret admirer »Yoonmin«

~10~

               Seara târziu, TaeHyung a intrat în apartament cu pași silențioși. A fost plecat toată ziua cu JungKook în parc și alte locuri pentru a se distra, dar într-un final și-a amintit că prietenul său cel mai bun e bolnav, așa că s-a gândit că ar trebui să vadă ce face și a decis să se întoarcă acasă. Nu era frumos din partea lui să-și lase prietenul singur, mai ales într-o astfel de situație, având în vedere că acesta e mereu lângă el la fiecare moment mai dificil.

               Și-a lăsat pantofii la intrare și primul loc pe care l-a verificat a fost bucătăria. Bineînțeles, era deja un obicei pentru el să verifice mereu bucătăria când ajunge.

               Nu l-a găsit pe colegul său de apartament aici și nu era niciun semn că ar fi fost, dar a observat un bilet colorat lipit pe frigider așa că l-a luat pentru a vedea despre ce e vorba.

               "JiMin probabil doarme. I-am dat niște medicamente după ce a mâncat, iar febra i-a scăzut cât de cât. Ar trebui să ai mai multă grijă de el, doar îți e prieten! Nu-l mai las pe pușlamaua aia cu tine data viitoare, să fie clar. Pierdeți timpul prea mult. —Suga"

               Brunetul a râs la vederea mesajului lăsat de YoonGi. Cel mare era atât de grijuliu uneori încât puteai spune cu ușurință că e Jin cu comportamentul său de părinte.

               — Se pare că nu mi-a simțit lipsa deloc până l-a urmă, a rânjit amintindu-și ce i-a povestit prietenul său cel mai bun legat de blond. A avut pe cineva care să aibă grijă de el.

               S-a îndreptat cu pași mici spre camera lui JiMin și a aruncat o privire în interior de îndată ce a deschis ușa. Așa cum zicea și în biletul de la YoonGi, acesta dormea dus, bine ascuns printre pături.

               TaeHyung spera ca șatenul să se simtă mai bine cât de curând pentru a putea râde împreună cu el după ce îi va povesti ce a făcut cu JungKook și chiar să îl tachineze puțin pentru întâmplarea cu blondul.

               Stând încă la întrarea în cameră, s-a mai uitat o dată la biletul din mâna sa, scrisul fiind acum slab luminat de becul care era aprins pe hol.

               — Hm... am mai văzut undeva scrisul ăsta, a spus pe un ton șoptit, gânditor. Dar oare unde mai exact? a întrebat ca pentru sine, nereușind să își amintească și și-a mai îndreptat încă o dată privirea spre JiMinie al său, zâmbind la vederea sa, deși era aproape complet acoperit de pături. Dormea atât de drăguț.