Secret admirer »Yoonmin«

~11~

                În dimineața de luni, deși era trecut de 11, JiMin s-a trezit fără griji cum că ar întârzia, știind deja că nu va pleca deloc din casă în acea zi. Încă se simțea fără chef de viață și obosit, deci a decis că va sta și va pierde vremea prin apartament până se va întoarce TaeHyung, cel mai probabil, acesta aflându-se deja la cursuri.

              S-a ridicat din pat leneș și adormit, și-a luat telefonul de pe noptieră pentru a avea ce să facă și și-a târât picioarele până la bucătărie cât timp butona mobilul pentru a vedea ce mai e nou. Se bucura de liniștea din apartament. De obicei diminețile sunt cam agitate pentru că mereu aveau cursuri sau alte lucruri de făcut, deci puțină liniște era binevenită.

              Ajuns și la bucătărie, simțea cum îi crește setea de dimineață așa că, imediat ce a întrat, și-a pus apă într-un pahar și deschizând mesajul pe care tocmai l-a primit de la TaeHyung, a început să bea liniștit.

               TaeTae🙈: Când te vei trezi, să îmi scrii pentru că orele sunt cam plictisitoare fără tine, sincer. Mă voi întoarce pe la 16, ai grijă de tine.😚💕

               A zâmbit ușor, apoi a mai luat o gură de apă pregătindu-se să îi scrie un răspuns și să îl asigure că totul e în regulă, dar a primit încă un mesaj de la acesta până să poată scrie măcar 'Neața'.

               TaeTae🙈: Oh, și YoonGi a zis să nu uiți să îți iei medicamentele pe care ți le-a cumpărat ieri. Ia uite cât de atent și grijuliu e hyung când vine vorba de tine. Oare de ce?😏🤔

               I-a fost suficient să citească numele blondului și s-a înecat cu apa, inima sa luând-o la goană de îndată ce și-a adus aminte de acesta. Uitase complet ce s-a întâmplat cu doar puțin timp înainte, chiar a început să creadă că a avut un vis frumos și nu a acordat mare atenție acestui fapt.

               Era, într-adevăr, mult mai bucuros știind că a fost relitatea atât de frumoasă, însă trebuia să își calmeze mintea din a mai gândi prostii încontinuu.. Și un zâmbet imens i-a apărut pe chip ca de fiecare dată când gândul îi zboară la blondul său, care de fapt nu e și nici nu va fi al lui. Câte îi putea provoca numai gândul la YoonGi, nici el nu știa încă.

               — Ugh, numai tu ești de vină pentru că mereu îmi spui de el, TaeHyung! Și ce e cu emoticoanele alea?! aproape a țipat acesta de parcă vorbea cu prietenul său, dar încă avea zâmbetul prezent pe chip. Ce mai pacoste avea pe cap uneori...

              Desigur, știa că prietenul său cel mai bun are numai intenții bune, dar uneori îl făcea să își facă prea multe speranțe și putea fi mult prea implicat în problemele lui JiMin.. Probleme pentru care el nu avea curajul necesar să le rezolve prea curând.