Secret admirer »Yoonmin«

~26~

                "Îți ador zâmbetul enorm, am mai spus asta? Pare că luminezi tot ce se află în jurul tău. Zâmbetul tău poate face fericit pe oricine îl vede, sunt sigur. Să nu mai spun despre râsul tău... cea mai minunată muzică existentă.

               Ieri te-am văzut râzând cu Tae și doamne! Nu m-am putut abține din a mă uita la tine. Am rămas blocat cu privirea asupra ta, nu voiam să mă concentrez pe altceva decât pe fericirea ta în acel moment. M-a făcut să mă simt liniștit la rândul meu, sincer.

               Și nu, nu ești prost. Ești tot ce e mai bun pe lume, pentru mine cel puțin. Mă faci mereu să uit de tot ce mă înconjoară. Îmi alungi problemele fără ca măcar să încerci sau să știi asta.

               Dar, nu știu cum să îți răspund. Nu știu dacă eu sunt el... Nu știu cine te-ai aștepta să fiu, dar nu e încă momentul ca tu să știi cine se află în spatele biletelor.

               Îmi trebuie curaj și încă nu îl am, Park JiMin."

               TaeHyung se uita la biletul pe care îl ținea în mână de câteva minute bune. El a fost cel care l-a găsit pe ușă și a decis să îl citească fără ca JiMin să știe. Ceea ce părea că a fost o decizie bună.

               "De fapt, sunteți amândoi la fel de proști. Chiar nu pare că ești un om matur, hyung." a gândit acesta și și-a dat ușor ochii peste cap, dezaprobator. Ce mai situație s-a creat de când cu mesajele primite de JiMin.

               "Îndrăgostit până peste cap, dar la cel de fricos precum îl știu... Nu va ajunge nicăieri în felul ăsta. YoonGi nu are curaj să spună tot adevărul, iar JiMin sigur nu va putea vreodată să îi recunoască acestuia sentimentele. Sunt doi orbi." a oftat lung, realizând cât de încurcat putea fi totul. Cel mare era exact ca un copil, se ascundea după mesaje și nega în fața tuturor că ar putea avea sentimente pentru JiMin. Brunetul a ajuns la concluzia că asta e deja prea de tot. Doar nu va continua să-i scrie bilete la nesfârșit. Refuza el să lase asta să se întâmple.

               Și-a clătinat capul ușor, zâmbind ca pentru sine. Cei doi se plac atât de mult, dar sunt tot atât de orbi. Cum să nu observi deloc nimic din toate astea?

               "Deci detectivul Tae devine cupidon mai nou, huh? Doar nu voi aștepta ca YoonGi-hyung să îi spună lui JiMinie sau invers. Ar dura ani. Ei doi sunt precum melcii."

               A continuat să zâmbească, pierdut prin gândurile sale. Trebuia să plănuiască ceva care să îi apropie pe cei doi, dar oare ce? Existau multe variante și, totuși, niciuna nu I se părea atât de strălucită.

               — Sunt gata! s-a auzit glasul prietenului său, iar TaeHyung a ascuns imediat biletul într-un buzunar de la blugi înainte ca şatenul să se apropie de el cu pași rapizi. A decis deja că acel bilet rămâne la el, deci nu avea de gând să îl lase pe JiMin să știe. Trebuia să se gândească el la ceva. Putem pleca acum?

               Brunetul a aprobat zâmbind, apoi a plecat cu JiMin spre universitate, fiind încă purtat de gânduri. Avea să fie amuzant într-un fel sau altul. Chiar dacă nu avea nici cea mai mică idee cum ar putea schimba măcar puțin lucrurile.

               "Voi avea mult de lucru cu ei doi. Sunt niște încăpățânați. Multă baftă mie cu asta."