Secret admirer »Yoonmin«

~28~

               Cei trei au intrat cu pași leneși în apartamentul lui JungKook, lăsându-și pantofii la intrare, iar ghiozdanele aruncate undeva prin micul hol. Le vor recupera altădată, deci nu și-au bătut capul cu ele. Nu că ar ține prea mult la ce se afla în ele.

               — Probabil că hyung doarme, deci să facem liniște, s-a întors cel mic spre ei, punându-și degetul peste buze indicându-le să fie silențioși. Știa prea bine că dacă colegul său de apartament se trezea nu avea să fie prea bine pentru ei.

               Cei doi au aprobat tăcuți, urmându-și în liniște prietenul spre living. Fiind într-un final așezați comod pe canapea, JungKook s-a întors din nou spre ei și le-a rânjit, ochii parcă strălucindu-i. Era ușor de remarcat cât de entuziasm era acesta, iar asta nu i-a făcut pe cei doi decât să se simtă bucuroși la rândul lor.

               — Am un nou joc cu mașini de curse! 

***

               Câteva ore bune au trecut, iar cei trei continuau să joace jocuri video în living. Erau cu siguranță competitivi și plini de energie.

               — Taeeee! Nu e corect ce faci! Trișezi! JungKook a strigat supărat spre acesta și a încercat să îl depășească pe brunet, apăsând puternic pe consola din mâna sa. Încerca să facă asta fără a-i scăpa ciocolata pe care o mânca.

               TaeHyung doar a zâmbit superior spre prietenii săi, spunând că nu e vina sa pentru că ei doi nu știu să se joace cum trebuie. Era doar un bun jucător, nu un trișor.

               — Sunteți doar geloși pe mine!

               — Nu e adevărat! Tu chiar trișezi, a intervenit revoltat JiMin, fiind de acord cu vorbele lui JungKook. Amândoi încercau de ceve timp să îl întreacă pe acesta, dar nu au reușit. Dacă așa faci tu, putem și noi! 

               Înainte ca altcineva să mai adauge vreun cuvânt, TaeHyung se afla deja pe jos, iar consola din mâna sa zburase undeva pe podea de îndată ce acesta a căzut. Odată cu ea a zburat și speranța că ar fi putut câștiga cursa, mașina sa intrând direct într-un stâlp din moment ce nimeni nu o mai manevra.

               — Ya! Asta nu a fost corect, s-a plâns la rândul său, privind frumoasa lui mașină de curse distrusă. S-a ridicat mai apoi cu o mică privire malefică, specifică lui. Vedeți voi dacă așa vreți să jucați. Eu v-am avertizat.

               În secunda următoare s-a auzit un strigăt ca de războinic venit din partea brunetului, ca mai apoi acesta să sară cât de tare a putut peste cei doi prieteni ai săi. Au reușit astfel să ajungă cu toții pe podea cu o mare bufnitură, JungKook lovindu-se puțin de canapea în tot dezastrul ăsta și fiind cât pe ce să se înece cu ciocolata pe care mânca. Cu toate astea, JiMin a fost cel care le-a amortizat căderea, fiind primul care a atins podeaua.

               — Hyung! a tușit ușor cel mic de îndată. Asta a durut! s-a plâns odată ce a reușit să își calmeze tusea provocată de faptul că aproape s-a înecat. JiMin l-a împins pe TaeHyung de pe ei, urmând să se ridice și să își maseze ușor spatele. Îl durea din cauza căzăturii.

               — Încep să cred că tu chiar nu gândești uneori, a bolborosit acesta și s-a așezat din nou pe canepea, deja obosind de toate astea.

               — Și nici voi, le scoate limba copilăros Tae și se apropie ușor de cel pe care-l lovise. Chiar dacă JiMin era prietenul său cel mai bun, el se simțea mai rău pentru ce i s-a întâmplat lui JungKook. Scuze, Kookie. Nu am vrut să fie așa. Îți voi lua altă ciocolată. Te-ai rănit ră-