Secret admirer »Yoonmin«

~18~

               După două ore lungi și grele în care atât JiMin, cât și JungKook își făceau din ce în ce mai multe griji pentru că urmau să îl vadă pe YoonGi, detenția s-a încheiat. De îndată ce au fost anunțați de profesor că pot pleca, panica lor a crescut considerabil. Erau amândoi agitați și își făceau tot felul de scenarii în minte, care mai de care.

               Aveau motive total diferite pentru a dori să amâne mai mult întânirea cu blondul. Chiar dacă erau unele cumva stupide, erau motivele care îi făceau pe cei doi să își simtă inima în gât.

               Dar exact cum spune toată lumea, tocmai de ce ți-e frică nu scapi. Și exact asta s-a întâmplat și în cazul acestora.

               Cei doi se aflau deja în fața apartamentului și stăteau într-o liniște deplină de câteva secunde, încercând să se convingă din priviri unul pe altul ca să între sau să ciocăne la ușă. Cel puțin acum erau curați, doar hainele fiindu-le încă pătate în urma întâmplării de la pauza de masă.

               Dincolo de ușa de lemn, YoonGi se afla în bucătărie și gătea. Sau cel puțin încerca să gătească și să se concentreze la mâncare, nu să se gândească la altceva. Mai ales că încă extrem de supărat și îl aștepta pe JungKook care ar fi trebuit să apară. 

               — Drumul nu e atât de lung, de ce tot întârzie? Probabil că nu a avut o detenție mai lungă de două ore, murmura acesta, oftând după aceea. Ugh.. Nu știu ce mă fac cu el, e mai rău ca un copil uneori. Nu pot crede că tocmai el a primit și detenție. Dacă aud pă-

               S-a oprit din ceea ce comenta cu sine în momentul în care a auzit ușa de la intrare cum s-a deschis ușor. A stat pe loc puțin, ascultând pașii care înaintau cu ezitare pe holul de la intrare.

               "Mhm, deci s-a gândit să vină într-un final. Doar nu crede că va scăpa atât de ușor după ce a avut parte de astfel de probleme." s-a gândit acesta cu o mică încruntatură pe chipul său. A lăsat cuțitul cu care tăia legume și luat numai decât tigaia care era pe blat și deja s-a îndreptat spre hol. Avea de gând să-i arate celui mic că e o persoană serioasă și că nu ar trebui să creadă că dacă acum nu mai stă cu părinții săi putea face tot ce-i trece prin minte, chiar dacă era conștient că probabil se comportă mai rău decât Jin în acel moment.

               S-a îndreptat cu pași cât mai silențioși spre ușa de la bucătărie, ieșind pentru a-l "întâmpina" pe dragul său JungKook așa cum se cuvine. Așa cum probabil cel mic deja se aștepta să fie întâmpinat.

               — Stai că vezi tu, piciule! a spus acesta supărat atunci când a ieșit pe ușă în hol. A lovit cu tigaia imediat ce a zis asta, fără ca măcar să se asigure că lovește persoana corectă. Cine ar fi crezut că JungKook nu era singur? Cu siguranță YoonGi nu.

               — Hyung! a vrut Kookie să-l atenționeze, dar cu siguranță a făcut asta puțin cam târziu. Mai ales că nu l-a observat pe cel mare decât în momentul în care a auzit sunetul provocat de tigaia ce s-a izbit cu o putere destul de mare capul acestuia.

               JiMin fusese lovit și din cauza surprizei de care a avut parte, dar și de la lovitura primită, a căzut lat pe podea. Și-a simțit capul cum explodează în momentul următor. Prima dată TaeHyung l-a lovit cu o tavă, iar acum YoonGi cu o tigaie, unde e Jin ca să-l lovească și el cu o lingură sau ceva? Atunci ar fi povestea completă și putea să spună că a auzit o zi minunată.

               A scâncit de durere, apoi și-a îndreptat mâna spre cap, încercând să amelioreze cumva suferința pe care a îndurat-o. Cu toate că era nefolositor, durerea nu îi dădea deloc pace atât de ușor.