Secret admirer »Yoonmin«

~37~

               A trecut mai bine de jumătate de oră de când YoonGi îl aștepta pe JiMin în fața cafenelei unde trebuiau să se întâlnească. Cu toate astea, nu era încă niciun semn că tânărul va veni.

               Venise cu greu acolo. Avea sute de emoții, gândindu-se cum s-ar putea derula această mică "întâlnire" a lor. Se temea de reacția pe care o va avea JiMin, dar era totodată curios și entuziasmat. Însă, odată ce a observat că timpul trece și șatenul nu-și făcea apariția, entuziasmul său s-a schimbat ușor-ușor în îngrijorare, apoi în supărare și, într-un final, în dezamăgire. 

               JiMin nu era de obicei genul de om care să nu vină dacă cineva îl chema pentru a ieși, mai ales că i-a confirmat lui YoonGi că sigur nu va regreta că îl va cunoaște. Deci avea de gând să vină, chiar dacă întârzia puțin exact ca de fiecare dată. Cel puțin blondul și-a tot repetat asta, având speranța că nu era lăsat baltă.

               Totuși, timpul a trecut tot mai mult și nu era niciun semn că JiMin va ajunge. Ceea ce a făcut ca ultima speranță a blondului să dispară, oftând dezamăgit.

               — Presupun că s-a mai gândit și nu vrea să afle cine sunt până la urmă, o oftat trist privind la celelalte clădiri care se aflau în jurul cafenelei, lucru pe care îl făcuse de multe ori de când se afla în acel loc. Sau probabil l-a ales pe băiatul de care îi place...

               Tot sperase că avea să îl vadă pe JiMin venind în grabă spre el, fiind îngrijorat că nu avea să-l găsească pe "admirator" acolo din cauza faptului că a întârziat. 

               Dar asta nu s-a întâmplat. Nu era niciun JiMin.

               A privit vreme de câteva momente toate acele persoane care treceau prin jurul său. A renunțat cu greu la ideea de a-i căuta chipul șatenului printe toți acei oameni. Cu toții se îndreptau spre un loc anume, dar el nu mai știa unde să meargă sau ce avea de gând să facă. Chiar nu s-a gândit că JiMin l-ar putea lăsa singur, că nu și-ar face apariția. 

               — Cred că și ăsta e un răspuns, nu? a vorbit ca pentru sine, după care s-a întors și a început să meargă.