Secret admirer »Yoonmin«

~32~

               A durat mai mult de 15 minute pentru ca YoonGi să se convingă singur că trebuia să îl trezească pe băiatul care se afla în patul său. Știa că dacă nu o va face el, urma să se ocupe HoSeok de asta. Și nu îi plăcea ideea asta, sincer.

               — JiMin? s-a auzit un glas ușor pe care cel menționat putea să jure că-l cunoaște, însă era mult prea adormit pentru a-și da seama sau pentru a se gândi măcar. Nu mai dormea de câteva minute bune, dar era somnoros și ar fi vrut să îl ia somnul la loc. Era prea bine, prea comod în pat. Trebuie să te trezești. E târziu...

               A ignorat complet ce i se spunea, nedorind să iasă de sub pătură și să se ridice. Dormea mult prea bine și voia să se bucure mai mult de odihnă, de confortul oferit de pat. Era sâmbătă până la urmă, de ce s-ar da jos din pat dacă nu o făcea din proprie inițiativă? Oricine avea treabă cu el putea aștepta până va avea chef să se ridice și să dea ochii cu ziua.

               A simțit cum o mână se așează ușor pe umărul său, în încercarea de a-l trezi. Era o atingere rece și dacă ar fi fost puțin mai treaz ar fi sărit la acea senzație. Cel care îl atingea, fie era vampir, fie a stat într-un loc nu prea călduros. Nu-şi putea explica întocmai. De fapt, nu gândea logic atunci din moment ce a inclus varianta cu vampirul.

                Şatenul a simțit cum întreaga răceală îi pătrunde în corp și, deși nu avea energia pentru o reacție anume, a mormăit puțin supărat și deranjat de această senzație. S-a mutat pe partea celaltă, îndepărtând tot odată mâna aceea. Îi era bine la căldura oferită de pătură.

               A putut auzi un oftat lung, ca mai apoi să simtă cum cineva se așează lângă el pe pat. Mâna rece l-a atins din nou, de data aceasta pe obraz. Chiar ținea morțiș să îl înghețe, nu?

               — JiMin... Te trezești? Te rog. Te așteaptă băieții. Chiar nu vreau să intervină Hobi.

               Și-a strâns puternic ochii la auzul acelui glas al naibii de cunoscut, dar mintea sa refuza să îl recunoască. Nu dorea deloc să se ridice din pat. Așa greu era de înțeles?

               Într-un final, și-a deschis cu greu ochii neputând să ignore senzația atingerii de pe obraz, privirea sa întâlnind pe cineva care se uita la el cu simpatie. Cineva care era mult prea aproape de el și aproape că i-a făcut inima să se oprească. Era prea aproape de fața sa pentru bine său.

               — Bună dimineața, JiMin! i-a spus acesta și zâmbetul său specific nu a întârziat să apară. Părea mult prea bucuros pentru acea oră devreme.

               Contrar cum era atunci când a deschis ochii, inima șatenului a început să bată cu putere, iar obrajii săi erau mai mult ca sigur roșii. Blondul și efectul său. Blestemate să fie. Sau poate binecuvântate?

               De ce se afla Min YoonGi așa de aproape de el? Și el tocmai îi atingea obrazul? Vrea să îl omoare?

               — B-bună dimineața, hyung, a spus, încercând să nu șoptească. Simțea cum toate cuvintele i-au rămas blocate în drum spre buze.

               I-a oferit un zâmbet timid blondului, acesta din urmă ridicându-se într-un final din pat, depărtându-se de JiMin. Tocmai a realizat cât de periculos de aproape era de acesta.

               "Calmează-te, YoonGi! El place deja pe Cineva! Trebuie să stai în banca ta." s-a certat în mintea sa, realizând că a făcut o mișcare greșită. Sau cel puțin credea că era una greșită.

               A încercat să evite contactul vizual cu cel mai mic de îndată ce s-a ridicat. Se simțea cam agitat. Ce va crede JiMin despre el acum?

               — Băieții voiau să te trezească, dar am decis să vin eu. Uhm, nu cred că doreai să te trezască HoSeok cu toată energia sa, s-a scuzat acesta pentru tot ce a făcut. Nu era de fapt doar o scuză. Era adevărat, dar de asemena, el a fost cel care chiar a dorit să îl trezească. Putea foarte bine să se ocupe cel care a întrebat de el, dar nu dorea cu adevărat ca altcineva să facă asta. Voia ca el să îl vadă iar pe JiMin în felul ăsta.

               JiMin doar a aprobat la cele spuse de el, încă blocat cu privirea pe spatele lui YoonGi cât timp acesta se îndepta spre dulap. Blondul a scos de acolo niște haine pe care i le-a dat mai apoi lui, împreună cu un mic zâmbet. Chiar dacă evita contactul vizual.

               — Uhm... Voi fi în living. După ce te schimbi poți veni și tu. Băieții întreabă de tine de ceva timp și probabil vor să jucați jocuri video sau ceva, l-a informat acesta, după care a părăsit cu pași rapizi încăperea. Se simțea sigur ciudat.

               Șatenul încă privea ușa pe care a ieșit YoonGi cu doar câteva momente în urmă, în cameră instalându-se liniștea. Și-a strâns tricoul în pumn exact în dreptul inimii care bătea cu putere, simțind cum avea de gând să o ia razna.

               "Nu s-a întâmplat nimic extraordinar, JiMin. Nu te mai comporta copilărește..." a oftat ușor lăsându-și capul printre perne, deși știa foarte bine că pentru el asta era ceva mai mult decât extraordinar.