Partea 38 - Sfarsitul...

2.2K 142 17
                                    

-Ce mai cauti aici ?! se aude vocea ragusita si scazuta a lui Andy . Ochii mei se umplu de lacrimi , iar picioarele parca ma lasa la auzul tonului sau indiferent si rece... Dar o meritam... Chiar meritam sa se comporte urat cu mine... L-am mintit , ce mai vreau ?! Normal ca ma uraste...                                    -Andy.. spun , dar Luke mi-o taie , tonul sau fiind unul nervos :                                                                    -Asculta aici idiotule ! Zoe iti vrea doar binele , de asta a ales sa stea langa un dobitoc ca tine , asa ca taci dracului din gura si fi concentrat pe perfuzia aia a ta !                                                                            -Luke ! Inceteaza... spun eu , privindu-l urat . El isi da ochii peste cap , apoi isi scoate telefonul care suna din buzunar si imi face semn ca iese pe hol sa vorbeasca . Eu aprob dintr-o miscare a capului , apoi imi indrept atentia spre Andy , care ii omora din priviri pe Luke .                                         -Cred ca mai bine eu as pleca... spune Michelle , iar eu gandesc ca insfarsit a dat Domnul sa se simta si sa plece... Iese din salon , ramanand acum doar eu si Andy , care incerca sa nu ma priveasca , sa ma evite... Ma simteam prost fata de el ...                                                                                 -Uite , chiar imi pare rau , dar nu am stiut cum sa-ti spun... Nu e o veste pe care poti s-o dai in orice moment... spun eu , in cele din urma .                                                                                                                       -Ah , si de asta ai decis sa amani , poate cine stie , nu mai trebuie sa imi spui , ca o sa mor inainte s-o faci , nu ?! spune Andy enervandu-se . Eu imi las capul in jos , privirea mea fiind lipita acum de podea...                                                                                                                                                      -Nu spune asta... Mai ai pana sa...                                                                                                               -Spune-o...                                                                                                                                                                     -Nu e nevoie , spun eu ,  avand vocea tremuranda si o mare de lacrimi pe fata .                                              -Ba da ! Spune-o ! Spune ca o sa mor ! Ca pana acum m-ai jucat pe degete ! Ca m-ai lasat sa cred ca ma iubesti... Ce idiot am fost ... zice chicotind sarcastic la ultima parte . Eu ma intristez de 10 ori mai mult la auzul cuvintelor lui .         -Poate te-am mintit si ti-am ascuns ceva ce trebuia sa stii demult , doar ca gresesti la faza cu iubitul... Te iubesc ! Te iubesc enorm ! De aceea vreau sa iti fiu alaturi ! spun eu , privindu-l in ochi . Si el avea cateva lacrimi pe fata , dar vocea lui era la fel de dura si am ramas surprinsa sa citesc in ochii lui tristete si suferinta , dar din vocea lui se citea doar siguranta si duritate... Nici un pic de durere...                                                                                                   -Ma iubesti ?! Stai sa ghicesc , ma iubesti ca pe un frate... ca pe o prietena ... ca pe un catel de pe strada ... Nimic mai mult ! striga fl , facandu-ma sa tresar .                                                                              -Inceteaza sa tipi ! Da , te iubesc ca pe un frate ! spun si eu , iar el pufneste ironic , apoi spune :         -Nu crezi ca ai incurcat rolurile ?!  Eu ma uit la el confuza , apoi spun :                                                         -Ce vrei sa spui ?                                                                                                                                                    -Vreau sa spun ca ai incurcat treburile ! Pe Luke trebuia sa-l iubesti ca pe un frate ! El e frate-tu , nu eu ! La dracu , eu te iubesc ca pe o femeie , ca pe o iubita ! Nu ca pe o sora ! Dar tu te-ai decis sa te dai la frate-tu...  Eu ma uit uimita la el . Ce dracu tot vorbeste ?! De ce imi spune toate astea ?! Are dreptate , doar ca nu ma asteptam sa imi tranteasca toate cuvintele astea in fata ca pe o placinta...     -Inceteaza Andy... spun eu , incercand sa-l prind de mana , doar ca el si-o retrage , punandu-si-o mai aproape de corp acum . Nu-mi place cand ma respinge , urasc asta !                                                  -Ce crezi ca ar zice Matilda sa afle ca fiica ei si-o trage cu fratele ei ?! Dar Josh despre fiul lui ?! Nu cred ca o sa reactioneze prea bine... spune Andy pe un ton rautacios .                                                       -Nu ai indrazni... murmur eu printre dinti , deja nervii  mei fierband in mine .                                               -Serios ?! Pune-ma la incercare ! spune el , ridicandu-se in sezut .                                                             -Nu te inteleg ... spun eu .                                                                                                                                         -Poftim ? intreaba nedumerit Andy .                                                                                                                 -Am spus ca nu te inteleg ! tip eu , ridicandu-ma de langa el . Nu inteleg cum tu , baiatul ce parea perfect in ochii mei poate sa se transforme in gunoiul asta ce ma amentinta ! continui ei , iar pe fata lui se poate citi regretul .                                                                                                                                         -Uite , Zoe , nu am vrut sa... incearca el sa se scuze , dar eu intervin repede :                                            -Stii ce ?! Poate chiar trebuia sa-ti trantesc si eu adevarul tie in fata , asa cum mi-ai trantit si tu cuvintele azi ! spun si ies pe usa salonului , lasand un Andy acolo , care tipa dupa mine . Ma simteam groaznic pentru tot ceea ce am facut de cand l-am cunoscut pe Luke , doar ca nu pot schimba nimic si chiar daca as putea sa schimb ceva , nu as face-o ... Asta sunt eu , asta e comportamentul meu si nu as vrea ca eu sa nu-l i intalnit pe Luke vreodata... Daca nu-l intalneam , insemna ca nu mi-as fi intalnit dragostea vietii , iar asta ar fi fost cu adevarat o pierdere uriasa .           -Esti bine ? intreaba Luke , punandu-si o mana pe obrazul meu ud si infierbantat de la nervi si suparare . Eu dau din cap in semn ca da , apoi ii fac semn sa plecam . El nici nu sta pe ganduri , pornind la pas cu mine...                                                                                                                                         -Vrei sa vorbesti cu cineva ? Caci daca da , atunci eu sunt aici pentru tine... imi spune el , ajunsi la strada . Eu faceam semn unor taxiuri , dar niciunul nu oprea...                                                                      -Idiotii ! murmur eu , enervandu-ma ca nu putem pleca mai repede de aici .                                              -Lasa-ma pe mine... spune Luke , apoi face cativa pasi pe strada , mergand mai in fata , pentru a se putea face observat de vreun taxiu . In momentul urmator , o masina se opreste , iar din ea coboara mama si Josh ce erau foarte nervosi . Se apropie de noi , apoi pe cel mai dur ton posibil , mama spune :                                                                                                                                                                         -Asta se termina acum ! Cum ai putut sa faci una ca asta , Zoey ?! .................................................................................................................................................................................................................... Buna ! Sper ca va place... :D  Scuze de greseli !   P.S. : Mersi pentru voturi si comentarii ! :*

Me&my brother(+18)*Luke Hemmings*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum