-Poftim? Intreb eu, inca nevenindu-mi sa cred ca imi cere asta.
-Te rog, esti o fiinta buna, un suflet bun, cum ai putea sa pleci, pur si simplu, fara sa vorbesti cu el, mai ales acum ca ti-am spus ca a suferit mult. Te rog...Explica-i ca nu-l placi, dar nu-i spune ca-l urasti. Nu vreau sa mai treaca prin chinul prin care a mai trecut. Imi spune ea, cu lacrimi in ochi. Primul meu impuls a fost sa plec numaidecat de acolo, fara sa ma uit in spate si sa-i uit pe toti, dar nu puteam face asta. De la inceput am simtit ca Adam a suferit mult in viata lui, dar nu mi-a spus de ce.
-Nu stiu...
-Te rog. S-a calmat, e in regula, va vorbi cu tine intr-un mod normal . Promit ca nu o sa-l las sa-ti faca rau.
Daca e o capcana, din nou? Gandesc, luand in considerare fiecare aspect. Dar nu pare a fi o capcana. Carina pare sincera. Si sufera, e clar asta. Si Adam, oare ?
-O sa...incerc. Spun, dandu-ma batuta. Aceasta ma imbratiseaza strand, dar nu cu prea multa cadura, simtinu-de in mine raceala aceea ce nu va disparea in preajma ei.
-Intra te rog, atunci. Spune, facandu-mi semn spre usa. Luke cred ca fierbe in suc propriu de nervi, acum. Voi termina repede.
Intru in casa, urmata de aceasta, care inchide usa dupa noi.
-Totusi, nu stiu...Incep eu, dar nu continui fraza caci , agitata, Carina ma opreste.
-Te rog, Zoe. Ii pare sincer rau pentru tot ce ti-a facut. Regreta, serios.
-Ok...
...
-Adam? La auzul numelui sau, acesta se intoarce. Eu imi mut privirea de la el, observand ca este doar intr-un prosop. Un prosop mic, ce-i acopera corpul doar de la brau in jos.
-Zoe. Zice el, parca abia acum revenind cu picioarele pe pamant.
-Chiar eu. Te rog sa...spun, facand semn cu mana spre prosop, acesta dandu-si seama si deschizand dulapul.
-Asteapta 2 minute, Zoe, te rog. Ma schimb si revin. Nu pleca. Te rog. Spune, apoi intra in baia vizavi de camera sa. Eu trag aer in piept, intrebandu-ma singura ce naiba cautam acolo. Ce naiba credeam ca se va intampla? Ca ne vom ierta reciproc, desi el nu prea are motive sa fie suparat pe mine, apoi vom da o petrecere si vom trai fericiti pana la adanci batraneti? Nu suntem in desene.
Ma uit in jur, descoperind ca Adam are o camera simpla, cu putin mobilier si un pat mare. Fac un pas spre el, parca dorindu-mi sa-i simt moliciunea, dar nu apuc, caci Adam reapare in peisaj.
-Imi pare rau.
-Hmm? Murmur eu, privindu-l, in sfarsit.
-Am spus ca-mi pare sincer rau. Nu voiam sa te oblig sa bei, adica sa te mint in legatura cu continutul bauturii sau sa te tin inchisa in casa mea, zice, parand sincer, dar apropiindu-se prea mult de mine.
-E ok, Adam. Am trecut peste. Fa-o si tu. Carina mi-a spus c-o duci rau de atunci. Eu nu te urasc, deci...n-o face nici tu. Nu te uri pentru asta. Replic, tonul meu fiind calm, dar totusi rece si retinut. Acesta ma priveste, de parca spun cea mai mare idiotenie, apoi zice sec :
-Multumesc,Zoe. Acesta mai face un pas spre mine, acesta fiind momentul in care realizez totusi unde sunt si ca nu e tocmai ok, asa ca zic repede:
-In regula, Adam. Eu trebuie sa plec. Imi pare bine ca am rezolvat-o. Acesta imi zambeste intr-un mod trist, dar da din cap, apoi, inainte sa ies, striga dupa mine :
-Ahm...si Zoe...sper ca..stii tu... nu o sa depui plangere la politie, am deja probleme cu politia si nu as vrea sa..
-Pff, deci de asta iti pare tie rau. Imi dau eu seama, lovita fiind de o dezamagire profunda. Stai calm, nu o sa merg la politie, dar sper c-o sa arzi in iad !
...
-Unde ai fost la magazin? In China? Tipa Luke, destul de nervos.
-Inceteaza, m-am intors. Nu am fost prea departe, doar ca era coada.
-Serios? Si ce ai cumparat, iubito? Intreaba el, ironic. Eu ma duc spre el, punandu-mi mainile dupa gatul sau.
-Te iubesc...soptesc, ce un ton cat de cat senzual. acesta ma cuprinde cu bratele, spunand :
-Te ador. Te iubesc nespus. Imi dau seama cat sunt de norocos sa te am, dar tot o sa revenim la discutia cu magazinul ala dubios. Apoi incepe sa-mi rada in ureche, enevandu-ma.
-Esti un idiot.
-Te iubeeesc! Zice pe cel mai copilaresc ton, facandu-ma sa zambesc.
Buna! Scuze de greseli ! Am inceput o carte noua, m-as bucura mult sa va uitati peste ea, mersi :**
