Claxonez de cateva ori, dar Luke nu se clintese din fata masinii, asa ca pornesc motorul masinii si pornesc, dar pun imediat fraa, masina miscandu-se doar cativa centimetri, doar pentru a incerca sa-l fac pe el sa se miste, ceea ce si face. Se da din fata masinii, lasandu-mi cale libera spre sosea si cale libera spre...restul vietii mele. Aici s-a terminat, gandesc eu pornind de-a binelea cu vesinicele lacrimi curgand pe obrajii mei rosii de la furie.
...
-Esti sigura, mama? O intreb eu, dupa ce vad ca se aseaza pe scaunul din sala de asteptare a aeroportului. Sigur nu mai vrei inca o pastila?
-Da, scumpo, sunt bine. Dar...tot nu cred ca trebuia sa-l lasam pe Luke in urma. Ai vazut ca tatal sau e un idiot,ce va face el de acum, huh? Spune mama, privindu-ma ingrijorata.
-Atunci stiu de unde mosteneste Luke idiotenia, mama. Nu ar trebui sa-ti faci griji de el. Nu acum. S-a terminat, nu te mai gandi la el, ok? E problema lui ce va face de acum.
-Oare? Chiar nu-ti mai pasa sau esti doar extrem de ranita, scumpo? Stii ca mie imi poti spune.
-Multumesc, mama, dar sunt ok. Cand ziceai ca pleaca avionul?
-Hmm...cam...peste 15 minute, raspunde ea, renuntand la subiectul de inainte, consultand ceasul pe care-l avea la incheietura mainii stangi.
-Ma duc pana la baie, stai aici, ok? Zic, facandu-i semn mamei spre coltul opus al incaperii uriase , unde se aflau baile.
-Oh, chiar ma gandeam sa imping avionul si sa plec fara tine, daca nu-mi spuneai. Replica ea, chicotind. Ii scot limba, apoi plec, scotandu-mi si telefonul din buzunar pentru a vedea daca...ăă...am vreun mesaj de la ...Luke. Dar nu, observ eu, trista. Asta chiar a fost sfarsitul. De data asta nu e doar o cearta, de data asta ne-am separat definitiv. Desi nu imi place asta, mi-ar fi placut sa pot trece peste asta, sa ma fac ca nu am vazut mesajul sau chiar sa nu fi fost atat de curioasa incat sa ma uit in telefonul lui. Acum Luke ar fi fost aici...Deja am regrete si cred ca nu am procedat bine. Ca m-am lasat condusa de orgoliu si de primele sentimente ce au navalit pe mine. M-am lasat cuprinsa de furie, ceea ce e o tampenie. Oricum Luke ar fi venit cu mine, ce mai conteaza ca a ...
Ce?! Nu! Nu pot sa ma gandesc la asta. Luke nu trebuia sa se duca la alte fete, nu-i vina mea! De ce sa ma simt eu vinovata?! I-am oferit iubirea mea, si inca i-as fi oferit-o pe tava daca nu aflam de Liv, iar el a prefereat compania alteia...E ok. E alegerea lui. Poate el nu a simtit ceea ce eu inca simt. Poate nici acum n-o face. N-ar trebui sa ... In mintea mea era o adevarata furtuna de ganduri. Eram complet data peste cap si nu stiam daca maine o sa fiu mai bine, daca o sa-mi treaca starea asta sau iubirea asta... Prima mea iubire. Credeam ca si ultima. Speram asta. Speram ca iubirea imi va fi si impartasita. Si asta s-a dovedit a fi degeaba. Daca m-ar fi iubit, asa cum spunea, seara ar fi trebuit petrecuta cu mine, nu cu Liv. Oricine ar mai fi si aia.
...
-Mai doriti ceva, domnisoara? Intreaba politicoasa stewardesa, dupa ce ne-am asezat pe locurile noastre. Eu stateam la margine, nedorindu-mi sa vad nimic pe mica fereastra a avionului. Nu prea aveam chef sa vad nori. Adica...nu-i nimic interesant. Gand ce ma nelinistea, caci mereu mi-a placut sa stau la fereastra. Starea mea nu era ca alta data, asa ca...
-Nu, multumim. Raspund, in cele din urma, zambind stramb si fals, evident. Numai de zambit n-aveam eu chef. Dar nu puteam sa fiu nepoliticoasa, stiam asta.
Avionul va decola in 20 de secunde... Se aude o voce de barbat, in intreg avionul. Trag aer in piept si incep sa numar descrescator, pregatitat sa-mi recapat viata dinainte de...
