Partea 20 - A plecat...

2.7K 185 7
                                    

-Imposibil ! spune Luke uimit . Vorbesti serios ?! Spune-mi ca glumesti ! La dracu , spune-mi ca doar incerci sa ma enervezi ! incepe si el sa tipe la mine , punandu-si mainile pe umerii mei , zguduindu-ma usor .                                                                                                                                                                   -Inceteaza ! spun  eu , facand un pas in spate . Ti se pare ca vreau sa glumesc ?! Ca am chef de glume ? In niciun caz ... sunt oarba , Luke , iar de acum viata mea e ruinata ... Ce ma fac ? zic eu , cu o voce stinsa .                                                                                                                                                            -E doar vina mea ... spune Luke , imitandu-mi volumul scazut al vocii . Imi pare rau ... continua el , apoi ma imbratiseaza si-mi da un sarut pe fuga . Nu apuc sa reactionez , caci imediat se aud pasii lui indepartandu-se , iar corpul meu simte lipsa caldurii corpului sau . M-a lasat singura ... concluzionez eu trista si dezamagita de lasitatea de care da dovada baiatul de care sunt indragostita , baiatul caruia i-am daruit virginitatea mea , dar pe langa ea si  sufletul meu , care tanjeste dupa putina afectiune din partea lui .                                                                                                                      Luke P.O.V.                                                                                                                                                       Sunt un dobitoc ! Un las ! Am distrus-o pe singura fata de care mi-a pasat vreodata , singura fata care imi face inima sa tresara , sa  bata ca si cand ar vrea sa-mi iasa din piept ... Nu pot sa o vad in halul asta , in care eu am adus-o ... ar fi mai bine sa dispar , sa o scutesc de un timp mort in care sa ma iubesca pe mine . Nu o pot face fericita ... o distrug cu fiecare zi mai tare ... o ranesc si nu imi doresc s-o mai fac , caci ... tin la ea .                                                                                                                   Intru ca un vartej in casa , apoi urc la mine in camera si-mi caut telefonul sa-l sun pe Calum ... El are niste relatii , asa ca el e singurul ce ma poate ajuta in acest moment .                                                       Dupa vreo 2 ore certat la telefon cu Calum , Ash si Mike , cu tata si Matilda , pe tema faptului ca fac o greseala alegand sa plec , decid ca asta e singura solutie buna in acest caz , asa ca mi-am rezervat un bilet spre Anglia , unde-mi voi reface viata ... sper .                                                                          Imi termin bagajul , observand ca e oar 7 seara . Avionul decoleaza la 9 , asa ca am timp sa-mi iau ramas-bun de la cea mai importanta persoana , Zoe . Ma imbrac repede , apoi pornesc spre spital , cu directia spre salonul 8 . Intind mana sa apas pe clanta , dar din spatele usii se aude vocea ragusita a lui Zoe si pe cea a Biei . Zoe plangea . Nu-mi place sa fac asta , dar faptul ca plange ma ingrijoreaza , asa ca lipesc urechea de usa si o aud pe Zoe spunand :                                                       -Il urasc ! Nu vreau sa-l mai vad ! Mi-a distrus sufletul ! E numai vina lui !  Nu imi vine sa cred ca ea simte asta pentru mine ... Ca ma uraste ... Nu mai ascult la usa , prea indurerat fiind de cuvintele lui Zoe , apoi plec spre casa , acum mult mai sigur fiind ca am luat decizia corecta de a pleca...                            Zoe P.O.V.                                                                                                                                                        -Il urasc ! Nu vreau sa-l mai vad ! Mi-a distrus sufletul ! E numai vina lui ! spun eu plangand pe umarul Biei . Il urasc pentru ca il iubesc asa de mult ... Pentru ca ma face sa sufar ... Pentru ca nu pot dormi fara sa nu ma gandesc la el si la atingerile sale ... Il iubesc ! continui eu , dupa ce fac o pauza , in care imi sterg lacrimile .                                                                                                                                    -Trebuie sa-i spui ! Sunt sigura ca si el te iubeste ... Va fi bine ! Suna-l ! spune Bia , cu un zambet trist pe fata . Poate are dreptate ... Dar nu ! Desi sunt dispusa sa trec cu vederea multe lucruri , nu pot sa neg ca suntem frati... gandesc eu , intristandu-ma si mai tare .                                                                    Dupa inca o ora de contraziceri pe tema ”Sa-l sun sau nu pe Luke ?” , Bia castiga ”lupta” , asa ca decid sa-l sun si sa-i spun ca tin mai mult decat la un frate la el . Sun , sun , sun ... Dar nu raspunde...  Adica Bia suna , iar eu pun telefonul la ureche ... Macar atat sa pot face...                            -Mai incearca o data ! spune Bia , punandu-mi telefonul in mana .                                                              -Nu raspunde ! Are telefonul inchis ! spun eu , dandu-ma batuta .  In salon se aud pasi , iar eu tresar , crezand ca e Luke . Dar nu , era doar doctorul care mi-a spus ca maine pot pleca acasa . Eram vesela , caci pot sa-l vad pe Luke , bine la sensul figurat , caci singurul lucru pe care-l mai vad e doar bezna totala .                                                                                                                                                            -Dimineata-                                                                                                                                                       -Haide Zoe ! Te ajut eu sa-ti prinzi parul... spune mama , luand peria din mana mea .                             -Nu mama ! Ma descurca ! spun eu , incercand sa fac un lucru singura . Daca sunt oarba nu inseamna ca nu o sa mai pot face nimic , gandesc eu iritata de grija sufocanta pe care mi-o poarta mama , Josh si Bia .   Luke nu a venit nici in dimineata asta la mine si nici nu a sunta , dar cred ca nu a facut-o caci mama sau Josh l-au anuntat deja ca voi fi azi externata , deci asteapta sa vorbim acasa . Da , sigur asa face ! gandesc eu , incercand sa ma incurajez .                                                             Intram in casa , eu fiind ajutata de mama , apoi menajera si majordomul care sunt niste oameni de treaba ma intampina bucurosi .                                                                                                                          -Unde e Luke ? intreb eu asezandu-ma pe canapea , ajutata fiind de catre Josh .                                   -Scumpo , trebuie sa-ti spun ca Luke ... a plecat ... zice Josh , cu vocea scazuta . Ce ?!                         -Nu inteleg ... spun eu confuza .                                                                                                                           -Luke s-a mutat ... A plecat , spunand ca vrea o viata noua , intervine mama ........................................................................................................................................................................................................................................ Salutari !!! Ce mai faceti ? Mersi , mersi , mersi pentru ca-mi cititi povestea , pentru voturi si comentarii !!!    Sper ca va place capitolul la care mi-am storcit careierii o ora :)))) P.S : Scuze de greseli !! :D                                                                                                                                         

Me&my brother(+18)*Luke Hemmings*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum