-Ati terminat? Intreaba mama, venind la mine in camera. Luke sare imediat de langa mine, facandu-ma sa chicotesc, dar mama nu pare deloc amuzata. Poate doar coplesita, stresata si...obosita.
-Poftim? Intreb eu, coborandu-ma cu picioarele pe pamant.
-Bagajele, Zoey, bagajele...Raspunde mama, trantind usa.
-Doamne! strig eu, exasperata.
-Intelege-o. E din vina tatalui meu. Zice Luke, deschizand dulapul pentru a verifica daca mai sunt sau nu haine in el.
-Huh?
-Din vina lui se comporta asa. S-au despartit pentru ca el e prea dificil si complicat, e normal sa fie putin suparata. Continua el, scotand din dulap un sutien rupt si ce pare a fi destul de vechi. Se uita ciudat la el, analizandu-l. Si-l pune pe langa pieptul sau, iar eu zic, razand :
-Culoarea nu ti se potriveste. Ma priveste ranit, apoi spune :
-Cred ca glumesti ! Pe mine ma prinde orice culoare ! Mai ales...se stramba putin, incepand si el sa rada. Mai ales rozul asta aprins.
-Sunt sigura, bombonel. Spun, chicotind.
-Chiar ai spus-o?
-La ce te referi? Nu am spus nimic, o dau eu la intors, dar nu prea reusesc cu Luke.
-M-ai facut cumva bomboana?
-Bombonel. Te-am facut bombonel. Raspund, incercand sa raman serioasa, dar nu prea reusesc, izbucnind in ras, cand ii vad fata lui Luke.
-Ma duc sa fac un dus, bagajele sunt in regula, zice acesta lasand sutienul din mana si scotandu-si telefonul, portofelul si cheile din buzunar.
Intra in baie, apoi aud apa curgand. Ma ridic pregatita sa merg la mama pentru a vedea daca e ok, desi Josh a plecat la birou, iar ea poate sta linistita, pana plecam. Deschid usa, dar inainte sa ies din camera, ecranul telefonului lui Luke se lumineaza. Ma uit la acesta, vazand ca a primit un mesaj.Degetele ma gadila din dorinta de a citii mesajul, dar creierul ma opreste, iar inima ma condamna pentru dorina arzatoare. Numar pana la 10, apoi decid ca nu e treaba mea. Am incredere in el. Nici macar nu a fost vorba de asta. Ci pur si simplu de curiozitate. Dar nu pot sa-mi duc planul la sfarsit, caci mai primeste un mesaj. Trag aer in piept, imi promit ca e pentru prima si ultima data cand o fac si ca voi fii rapida, apoi intru in mesageria telefonului.
"Hei, sunt Liv, de acum cateva seri. Crezi ca ne mai putem vedea?" Scrie in primul mesaj, foarte clar.
"Haide, cate Liv cunosti? Sau cate fete ai intalnit zilele astea, seara? Nu-ti mai amintesti?" Scrie si mai clar in al doilea mesaj.
Respir greu, parca nevenindu-mi sa cred. Ma uit sa vad daca mai exista si alte mesaje de genul, dar toate au fost sterse. Toate. Inchid ochii, incercand sa opresc lacrimile ce-si doresc sa curga. Luke...oare chiar...a facut-o? M-a inselat? Oare? Gandesc eu, iesind din camera si indreptandu-ma spre camera mamei.
-Trebuie sa plecam. Acum. Spun serioasa, cu glasul tremurandu-mi de durere. Mama se uita confuza la mine, dar stiind ca si ea isi doreste sa plece cat mai repede de aici, zice :
-Luke e gata? Increderea mea scade cand ii aud numele, dar arunc o privire in jurul meu, observand ca si mama a terminat cu bagajele, lasand camera exact la fel cum am si gasit-o. Goala si pustie. Plina cu obiecte scumpe, dar degeaba.
-Luke nu mai vine. Raspund sec, iesind si din camera ei.
Bunaaa. :))
Ce mai faceti? Sper ca bine. Vreau sa va multumesc pentru voturi si comentarii. Scuze pentru greseli, dar le voi corecta si voi edita capitolele dupa ce termin cartea. Vreau sa va amintesc de cartea mea noua. Sper ca va puteti uita si peste ea. Multumeeesc ! :**
