-Poftim? Despre ce tot vorbesti? Intreaba Luke, scazandu-i putin tonul.
-Vorbesc despre papusele si ponei, Lukey, zic pe un ton ironic, lovindu-l in umar. Acesta se incrunta, apoi spune :
-Scumpo, lasa glumele.
-Glume? ! Tu crezi ca eu glumesc? ! Da, ai dreptate. Yeey, uite ce rad si uite ce bine ma distrez, Luke, tu de ce nu razi? Tip cu ura si de 30 de ori mai ironic decat prima data.
-Chiar nu inteleg...
-Vreau sa-ti spun o intrebare. Liv o suge bine? Luke se uita suprins la mine. Socat.
-Ce...cuvintele nu-i mai parasesc gura, glasul lui fiind parca spart.
-Sper sa arzi in iad, Lucas. Zic sec, apoi trec pe langa el, dar cand vreau sa deschid portiera masinii, Luke ma prinde de cot, tragandu-ma spre el.
-Trebuie sa vorbim, iubito, chiar trebuie. O sa-ti explic, o sa intelegi, serios, totul e ok, nu-i ceea ce pare, se balbaie el, tragand de mine.
-Nu? Zau? Pff, interesant. Pai stai sa-ti spun eu ce "pare ". Pare ca zilele astea, ti-ai tras-o cu o curva. Liv, nu-ti suna cunoscut? Zilele astea, Luke . In care noi doi ne-am impacat, ne-am sarutat si spus ca ne iubim. Acum stii? Strig, lovindu-l odata la 2 cuvinte in piept cu pumnul.
-Scumpo, haide sa plecam, iti voi explica totul pe drum , te rog. O sa...incepe el, cu glasul la fel de scazut si la fel de tremurat.
-O sa te duci dracului! Zic, apoi il imping destul de tare, reusind sa deschid usa masinii, pana la urma.
-Nu pleca! Serios, nu-i ceea ce crezi, se apara el.
-Zau? Atunci spune-mi ca ceea ce tocmai ti-am zis, nu-i adevarat. Spune-mi ca nu cunosti nicio Liv. Ca nu ti-ai petrecut noapte cu nimeni, in afara de mine, zilele astea. Priveste-ma in ochi si spune-mi!
Privirea lui Luke o intalneste pe cea lacrimand a mea, iar gura lui se deschide pentru a spune ceva, desi niciun cuvant nu se distinge. Ochii sai cad spre asfalt, iar bratele lui cad pe langa corpul sau. Pare daramat.
-Iti multumesc, acum te rog sa ma scuzi, trebuie sa prind un avion, zic si glasul meu fiind mai scazut. Mai ranit.
-Nu poti sa-mi faci asta...
-Pentru ca..?
-Pentru ca te iubesc, scumpo!
-Liv stie asta? Spun, iar el se incrunta si-si duce mainile la cap, intr-un gest disperat.
-Te rog!
-Ai grija de tine...inchei, apoi urc in masina, si pornesc motorul, dar inainte sa plec de-a binelea, Luke se pune in fata masinii, strigand ca ma iubeste.
