Partea 33 - A fost o greseala sa ma intorc...

2.3K 136 26
                                    

 Andy ma privea cu speranta  , cu dorinta... Nu-l iubeam ca pe un iubit... Nu in felul ala... Dar tineam enorm la el ca la un frate . Nu as putea trai fara el... Ce o sa ma fac ?! Nu vreau sa-l pierd... Nu vreau sa stiu ca ...ultimele lui luni de viata sa fie pline de suferinta , caci eu am fost egoista... El m-a ajutat , m-a sustinut mereu , oricand si la orice lucru l-am propus , l-am facut sau eram pe cale sa-l fac... Oh Doamne ! Chiar m-a cerut de sotie ! Acum... aici... Andy statea pe pat , chinuindu-se sa stea in fund , cu privirea calda si cu mana intinsa , avand in palma o cutiuta de catifea  rosie , in care zacea un inel superb...Era de aur alb si in varful sau , un diamant mare si in forma stralucea ... Lacrimile parca nu se mai opreau ... Ma uitam in jur , iar in salon mai era doar Michelle ce parca ma ruga din priviri sa accept... Nu vreau sa-l vad dezamagit , ranit sau distrus mai mult decat este deja... Sau de cat va fi cand va afla de boala pe care o are... Leucemie , leucemie, leucemi...cuvantul asta nu-mi iesea din cap...                                                                                                                                                                            -Da ...  murmur eu , iar pe chipul lui Andy se vede cel mai mare zambet existent... Era fericit . Michelle a inceput sa planga in hohote , dar cred ca de bucurie , iar Andy a incercat sa se ridice din pat pentru a ma saruta , dar nu se putea misca , asa ca m-am aplecat eu spre el . Buzele lui imi oferi un sarut fericit si tandru... Eu inca nu stiam ce e cu mine... Ce am facut ?!                                                         -Iubito , tocmai m-ai facut extrem de fericit ! zice Andy , iar eu incep sa plang in hohote , nemai putand sa ma controlez...  Te simti bine ?! intreaba confuz Andy , vazand ca plang . Imi lua fata intre palme , iar cand am deschis gura sa raspund la intrebarea lui , Michelle mi-o ia inainte , speriata ca nu cumva sa fac vreo prostie... Cum dracu putea sa creada asta ?! Tocmai mi-am sacrificat viata pentru Andy , pentru ca tin prea mult la el... Cum sa creada ca ii dau sperante , apoi il las balta pur si simplu .                                                                                                                                                                        -Plange de fericire...                                                                                                                                                   -Sigur ?! intreaba Andy parca necrezand asta . Eu zchitez un zambet fals , apoi aprob dintr-o miscare usoara a capului . El imi zambeste , apoi cu degetele mari ale mainilor , imi sterge lacrimile de pe obraji .                                                                                                                                                             -Imi pare rau sa va anunt , dar trebuie sa plecati . Pacientul trebuie sa se odihneasca... spune doctorul , apoi eu ma ridic incet din pat , trasa de mana fiind de catre Michelle... Nu stiam ce sa mai fac... nu puteam sa ma mai controlez .                                                                                                                 -Te iubesc Zoe ! imi spune Andy inainte sa ies din salon , iar eu doar ii zambesc si-i spun :                   -Stiu... Ai grija de tine . Daca ai nevoie de mine , sunt chiar aici... El imi zambeste , iar eu ies din salon , pe hol fiind Luke si Marcus care asteptau un semn de la mine... Imediat cum m-au vazut , au sarut ca arsi de pe scaunele de langa usa , venind spre noi .                                                                        -Esti bine ? intreaba Luke , iar pe mine ma buseste plansul si mai tare... Nu puteam sa zic nimic... Dar imi adun toate fortele si-i sar in brate lui Luke , ep incolecindu-si mainile imediat in jurul meu , pumandu-mi crestetul capului de multe ori .                                                                                                       -Te iubesc... imi spune el , iar eu deschid gura sa-i spun acelasi lucru , stiind ca asta probabil e ultima data cand o s-o fac , dar sunt intrerupta de voce lui Michelle :                                                            -Iti multumesc Zoe ! Nu stiu ce as fi facut daca nu acceptai... Andy ar fi innebunit de durere... Esti minunata ! Ma uit la ea , dandu-mi seama ca nu-i placea apropierea dintre mine si Luke , dar nu apuc sa reactionez in niciun fel , caci Luke intreaba confuz :                                                                          -Despre ce e vorba ? Eu ma uit in ochii lui si vad ca e nelinistit ...                                                                -Luke... incerc sa zic , dar din nou , Michelle intervine :                                                                                   -Zoe o sa ...                                                                                                                                                                -Eu zic ca e cazul sa-ti ti gura ! spune pe un ton taios Luke , enervat fiind de interventiile nepotrivite ale lui Mochelle . Acum spune-mi Zoe , despre ce e vorba ? continua el , indreptandu-si atentia spre mine ...                                                                                                                                                                        -O sa... O sa ma ... Ma voi casatori cu Andy... Spun , iar fata lui devine palida ca varul , iar gura lui e deschisa de la soc... Clipeste de cateva ori , parca nevenindu-i sa creada , apoi spune mai mult soptind :                                                                                                                                                                      -O sa faci ce ?! Eu imi mut privirea spre podea , lacrimile cazand una cate una din ochii mei deja rosii... Nu credeam ca pot sa plang atat de mult... Nu-mi spune ca e adevarat ! E o gluma ?! zice el , apoi chicoteste putin , luand totul ca pe o simpla gluma...                                                                               -Nu... e ... e serios , murmur eu , nemai avand glas . Acum imi doream doar sa stau in casa cu Luke imbratisati pana cand moartea ne va desparti... Nimic altceva .  Luke face ochii mari , apoi ma prinde de brate si ma zguduie usor , spunand pe un ton disperat :                                                               -Minti ! Nu te vei casatori cu el ! Nu voi lasa sa se intample asta ...De ce cu el ?! Ce are el si eu nu ?! Te iubesc Zoe ! Iubito , nu vei face asta... Il iubesti ?                                                                                        -Luke...                                                                                                                                                                        -Il iubesti ?! repeta el , acum tipand .   Nu raspund , asa ca Luke continua :  Atunci de ce faci asta ?! -Andy ... are leucemie , reusesc eu sa spun , sperand ca o sa ma inteleaga , dar el rabufneste si mai tare :                                                                                                                                                                            -Si o sa-ti sacrifici viata pentru asta ?! O sa te casatoreti cu el pentru ca e bolnav?! Zoe , nu e vina ta ca e bolnav... Nu face asta...      Nimeni nu zicea nimic , privind scena dintre mine si Luke .                           Stateam ca o stana de piatra , nestiind ce ar trebuie sa fac...   Stiam ca nu era vina mea , dar nu puteam sa-l duc de nas pe Andy... Nu puteam sa-l mint ...                                                                             -Zoe , uite , hai sa plecam ! Hai sa fugim departe , numai noi  ! spune el . Dar eu inca stau sa diger informatiile ... Sa fugim ? !                                                                                                                                       -Daca accepti , atunci vom trai fericiti.. impreuna , doar noi doi ! Va fi perfect !                                           -Nu pot Luke... spun , iar ochii lui se umplu de lacrimi . Oh Doamne , Luke chiar plange ?!                     -Atunci pleca la el ... Dar din momentul asta sa stii ca voi uita de tine... voi uita ca te iubesc , ca te-am iubit vreodata ! A fost o greseala sa ma intorc... zice repede , apoi pleaca , lasandu-ma aproape lesinata de durere ... ................................................................................................................................................................................................................................. Salut ! Vreau putin ajutor din partea voastra... Credeti cumva ca ultimele capitole au fost prea siropoase ? Mie asa mi se pare... adica , nu stiu ce sa zic... Astept parerea voastra , iar daca nu v-au placut , pot sa sterg ultimele 4-5 capitole si sa le refac ... Multumesc !   P.S. Scuze de greseli !                                                                                                               

Me&my brother(+18)*Luke Hemmings*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum