-Oh, curvo ! Striga Adam, din cauza loviturii.
-La dracu...murmur eu in barba , apoi bag cheia in usa, deblocand-o si iesind val-vartej pe ea, ianinte ca idiotul de Adam sa se desmeticeasca si sa vina dupa mine.
Alerg de cateva minute, timp in care am trecut de cateva strazi. Ma opresc pentru cateva momente, apoi ma uit in spate. Nu era nimeni. Chiar nimeni. Pustiu. Era ora 18, deci nu mai era mult si se insera. Trag aer in piept, umplandu-mi din nou plamanii cu aer, urmand ca pornesc in continuare, la pas. Nu puteam sa mai alerg cici macar un metru.
Ma opresc in mijlocul trotuarului, cotrobaindu-mi buzunarele. Aveam mult de mers pana...acasa, asa ca aveam nevoie de bani pentru un taxi. Dar de unde taxi, daca banii si-au luat zborul. Nu aveam nici macar un cent, asa ca pa-pa taxi, bun venit plimbare pe jos.
Da, aveam de gand sa ma intorc acasa. Chiar nu aveam unde altundeva. Ce as putea sa fac de acum ? Nici macar nu stiu de unde sa incept sa-l caut pe Luke.
Luke... Cine stie unde o fi. Cine stie ce o fi patit. Oare e ranit?
Alung gandurile astea din minte, apoi pornesc spre casa, pe jos.
Dupa un drum enorm, de vreo ora , pe jos, ajung in sfarsit in fata casei mele. Imi strang mainile in pumni, pana degetele se albesc, apoi oftez exasperata pentru ca trebuie sa apelez la...mama. La cea care m-a dat afara din casa. Dar nu aveam ce face, asta daca vreau sa-l mai vad pe Luke. Iar daca nu ma vor ajuta, mama si Josh, atunci pot sa le spun acum, definitiv, la revedere.
Urc cele cateva trepte din fata usii, apoi ridic mana pentru a bate la usa, dar o indrept repede spre clanta. Adica, cred ca pot sa intru.
Pasesc in casa, holul fiind exact ca inainte. Mare si perfect curat. La nici cativa pasi in interiorul casei, se aud niste voci, ce par a se certa. Perfect, am nimerit fix in timpul unei certe, gandesc eu dandu-mi ochii peste cap.
Intru in living, locul de unde se auzeau vocile .
-Nu pot sa cred !
-Ba sa crezi, a fugit ! Striga mama la... Luke.
-Imposibil, sigur a fost...Incepe Luke sa spuna, dar eu ii intrerup.
-Ba e posibil. Linistea se lasa in camera, instantaneu, iar toate privirile se indreapta spre mine.
-Oh, iubito ! Exclama Luke, venind la mine si imbratisandu-ma. Ce ma bucur ca esti bine. De ce ai plecat de la spital? Esti ranita? Te-ai mai intalnit cu idiotul care te-a bagat acolo ? El te-a scos de acolo ? Ma asalteaza el cu intrebarile pe parcursul carora ma saruta apasat, pe frunte, pe obraji, pe nas...
-Hei, Luke, opreste-te. Posibil sa fie ranita. Spune si mama, impingandu-l pe Luke de pe mine, lucru ce sigur nu era din pricina ranirii mele, pe cat este din gelozie si...ura fata de Luke.
-Incetati, sunt bine. Am plecat singura de acolo. Nimeni nu m-a luat fortat. Nu aveam ce sa mai fac acolo. Problema e ca... Luke, am auzit ca ai disparut ! Spun, indreptandu-mi intreaga atentie asupra blondului.
-Sunt bine, scumpo, nu am disparut. Am fost...putin plecat. Spune el, incercand sa se scuze.
-Plecat? Iar ochiul ala vanat se datoreaza vacantei? Intreb ironica. Dar buza sparta? continui pana il vad inchestandu-si pumnii.
-Sunt in regula. Spune sec, prinzandu-ma de mana.
-Scumpule, spune-mi ce-ai patit. Unde ai fost? Il intreb, cu o privire ranita. Imi era dor de el. De mainile lui calde, de privirea lui arzatoare, de vocea lui groasa , de buzele sale moi...de el, un intreg perfect.
-O sa-ti povestesc curand, promit. Acum trebuie sa plecam. Spune, incercand sa iasa pe usa livingului.
-Poftim? Cred ca glumesti ! Zoey a mea nu pleaca nicaieri! Striga mama, tragandu-ma de cealalta mana.
Luke se intoarce spre ea, privind-o urat.
-Eu si Zoe...incepe Luke, dar eu il intrerup.
-Luke si cu mine vrem sa stam impreuna, ceea ce nu as putea face aici, asa ca ar fi mai bine sa plecam. Tonul meu era rece, crud. Pe chipul mamei mele a trecut vizibil un fior, apoi lasandu-si privirea in pamant.
-Asculta...Nu puteti sta aici. Spune mama.
-Stiam ! Strig eu nervoasa.
-Nu, scumpo, asculta-ma. Nu puteti sta aici, pentru ca noi doua ne intoarcem acasa. Continua ea .
-Acasa ? Intreb eu nedumerita.
-Da, acasa. In fostul nostru oras. Eu si Josh ne-am despartit.
Buna ! Scuze de greseli ! :)
