Capitolul 52-Pentru ca...

1.4K 128 10
                                    

-Intra, te rog . Imi spune Carina, iar eu fac intocmai . Intru in casa, dupa ea, inchizand usa in urma noastra . De fiecare data cand veneam aici era plin de lume si boxele bubuiau . De data asta, era liniste . Pace si liniste . 

-Tu du-te sa faci un dus, eu iti voi alege haine, ok ? Este prosop in baie si halatul pe cuier, te descurci ? Intreaba , intrand in camera ei, dupa haine, banuiesc . 

-Sigur, mersi . Spun eu , apoi intru in baie . 

-Pentru nimic ! O aud strigand si inca ceva , dar deja mintea mea zbura in alte parti .

Unde o fi Luke ? 

Imi dau hainele jos , pe asez intr-un colt al baii , apoi intru in cabina de dus si dau drumul dusului , lasand apa fierbinte sa ma relaxeze . 

Dupa vreo 20 de minute petrecute sub apa , o opresc , apoi ies si ma sterg cu prosopul impaturit , de culoare alba din dulapiorul pentru prosoape . Iau halatul pe mine , apoi ies din baie , punandu-mi hainele vechi in cosul cu haine . Ce altceva as fi putut face cu ele ? Trebuiau spalate...

-Carina ! Strig, dar nu se aude nici musca . Cred ca a iesit pentru ceva...In fine, intru in camera ei si raman socata cand in pat statea Adam . Ups, cred ca defapt asta nu e camera ei .

-Zoe ! Zoey, ce bine ca esti aici ? Ma bucur sa vad ca nu mai esti la spital ! Oh, ce m-ai speriat . Credeam ca aveai ceva serios...Spune el , iar mie imi sare mustarul . 

-Normal ca aveam ceva serios de vreme ce eram in spital, dobitocule ! si totul din cauza ta ! Ce credeai ? Ca o sa ne ditram cu droguri pana in zor ? Esti un idiot daca da ! Strig , aruncand cu prosopul in el . Se apropie de mine , lasand prosopul pe pat .

-Trebuie sa ma crezi... Nu am vrut sa...

-Unde-i Luke ? Intreb dintr-odata . Ce i-ai facut ? continui, nestiind de ce o fac . Adica, de unde sa stie el ? Dar, aveam o presimtire ca stie...

-Luke ? El e idiotul care...Incepe el sa spuna , dar eu i-o tai . 

-Singurul idiot de aici esti tu , iar el e iubitul meu ! El se uita arogant la mine , razamandu-si umarul de peretele alb al camerei .

-Iubitul tau ? Serios ? Intreaba neconvins .

-Da. Raspund sigura pe mine .

-Nu spuneai ca...Sau poate mi s-a parut mie . Dar nu, sunt sigur ca ai spus ca din cauza lui ai ajuns pe strazi, asa ca... Decat un iubit de-asta, mai bine fara, iubito . Noroc ca ma ai pe mine , spune calm, apoi face un fas, doi, spre mine, punandu-si mana pe obrazul meu . 

Avea mana calda , fierbinte... Ochii lui atenti ma priveau pana in maduva oaselor , usturandu-ma parca pe dinauntru acea privire .

-Unde-i Carina ? Intreb dintr-odata , intorcandu-mi capul, astfel mana lui cazand pe langa corp . Coltul gurii sale se ridica putin, apoi spune :

-A avut putina treaba.

-Si nu ti-a spus nimic ? M-a lasat pur si simplu aici ? Asa ? Cu tine ? Sar eu repede . Pe chipul lui juca un inceput de ranjet, apoi imi sopteste la ureche, aplecandu-se putin spre mine :

-Tu chiar ai crezut-o ? 

-Poftim ? intreb nedumerita . 

-Pe Carina. Ai crezut-o ? De ce crezi ca s-a oferit sa te aduca acasa la ea ? Pentru ca eu i-am cerut . Pentru ca...inca te vreau .


Buna ! Scuze de greseli ! :D

Me&my brother(+18)*Luke Hemmings*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum