Blestemul alegerii

Cap3.O ultima data.

Cand plec de la Clarisse, soarele rasare deja. Nu am dormit toata noaptea,dar nu sunt obosita. Nu ma pot gandi decat la ce e de facut. Toti imi spun sa plec, oare sunt chiar atat de enervanta, incat toti sa vrea sa scape de mine? Poate. Ma uit spre turnul biserici din piateta, e ora sase dimineata, probabil ca presedinta Sourlei ma asteapta deja. Ce ii voi spune? Trebuie sa i-au repede o decizie. Incerc sa lungesc drumul cat de mult posibil, dar in zece minute ma aflu deja in fata casei mele, privind fereastra bucatariei. Sa intru? Sa nu intru? Imi amintesc cuvintele parintilor mei: " indrazneste si invinge"...asa erau nu? Ma rog, ceva de genul asta. Asa ca indraznesc. Respir adanc si pun mana mana pe clanta. Deschid fara sa ezit si intru in casa. Usa bucatariei e deschisa, in fata mea stau matusa, presedinta si un baiat care mi se pare cunoscut. Ii privesc ochii si imi dau seama imediat de unde il stiu, e baiatul ce statea pe scena cu presedinta in ziua festivitati...baiatul cu ochii violeti. Cu toti ma privesc ciudat si tacuti asa ca spun primul lucru ce imi trece prin minte.

-Imi plac ochii tai.

Baiatul cu ochii violeti ranjeste amuzat de situatie si isi inabuse rasul. Observ cum matusa tremura din toti rarunchi si isi impreuneaza degetele degetele asa cum face cand e stresata. Presedinta Sorlei ma priveste stanjenita si imi zambeste incercand sa ma calmeze, desi nu sunt deloc speriata. Am luat deja o decizie.

-Buna Shailene, cred ca sti deja cine sunt si de ce am venit asa ca nu vreau sa iti lungesc stresul sau mai mult cel al matusii tale.

Se uita zambind prietenos la matusa Natalie si se intoarce repede spre mine.

-Shailene, ai luat o decizie?

Incuvintez si ma asez langa Kimm Sourlei.

-Vin! Voi pleca in Persiu cu voi.

Matusa izbucneste in lacrimi si iese afara lasanduma fara cuvinte. Presedinta o urmeaza incercand sa o calmeze. Eu raman nemiscata cu mintea goala. Baiatul cu ochii violeti se uita la mine, de data aceasta fara sa zambesca.

-Ai facut alegerea corecta.

-Sper.

*****

Ma uit pe fereastra camerei mele, cum Kimm si ...nu ii stiu inca numele, pleaca si matusa ii urmeaza pana la usa facandule cu mana. Are fata rosie de plans si ochii umflati, nu am avut inca curajul sa o linistesc sau sa o intreb cum se simte. Ilenia si Gabe sunt in camerele lor pregatindusi bagajele. Diseara vom pleca din Durmstang, aventurandune prin padurea Viilor si mortiilor din care sar putea sa nu mai iesim vreodata. Eu nu am avut inca curajul de ami pregati bagajul, mi se pare ca totul se intampla prea repede. Nu vreau sa plec, dar stiu ca nu am de ales. Am un razboi de starnit. Nu mai sunt o fata normala de mult, acum sunt Shailene Teressa Einrin, personajul profetic. Stau pe pervazul ferestrei mele, probabil e ultima data cand voi privi pe fereastra aceasta. Ultima data cand voi privi spre turnul biserici din piateta si ultima data cand voi privi la locuitori Durmstangului cum se plimba harnici dintr-un colt in altul al strazi, ca niste albine lucratoare. Imi amintesc dimineata din ziua festivitati, ultima dimineata in care m-am uitat pe fereastra, imi amintesc femeia acea roscovana, cu buchetul de trandafiri rosii si copii jucausii care alergau sprinteni rasturnand tot ce aveau in cale. Clopotul incepe sa bata de noua ori, cea ce inseamna ca e noua seara. Vom pleca la unsprazece, cand se va lasa intunericul dea binelea. Acum ca e vara, e lumina inca pe la opt seara. Imi dau seama ca a fost ultima data cand am vazut-o pe Clarisse, ar trebui sa o salut, nu pot sa plec pur si simplu, mai ales ca nu stiu daca o voi mai revedea vreodata. Ma ridic si incerc sa ies din camera fara sa fac vreun zgomot. Daca matusa, Ilenia sau Gabe m-ar vedea, nu m-ar lasa sa ies si m-ar trimite inapoi sa ma pregatesc. Cobor tiptil scarile, dar am noroc ca toti sunt in camerele lor, deci odata ajunsa la parter nu mai trebuie sa imi fac probleme. Ies in curte si pornesc spre usa din spate, ce da fix spre straduta care duce la casa Clarissei. Usa mare de fier de obicei face zgomot cand o inchizi asa ca ma stradui sa o apropri putin cate putin. Cand ma invart in fata mea se afla un baiat cu ochii mari violeti si par tuns scurt, saten. Tresar.