In fata mea se insusesc usor imagini incetosate. Ma doare capul si ma simt ametita. Imaginile incep sa devina clare si zaresc fete cunoscute in jur, ochii fixati asupra mea, priviri dure, pline de o sclipire diferita decat cea ce se afla de ibicei pe fetele lor....ura...o ura ce creste cu fiecare privire pe care mi-o arunca. Simt sufletul sfasindumi-se privind la persoanele in care aveam incredere candva, la persoanele pe care le iubesc inca, privindu-ma astfel. Voci...voci groase si pline de teama mi se adreseaza soptindu-mi lucruri ingrozitoare, cuvintele mi se invart in cap ametindu-ma si facandu-ma sa izbucnesc in lacrimi.
Esti un pericol pentru toti, meriti sa mori! Te uram cu toti, nu intelegi? Esti un pericol pentru toti...pentru toti...!
Deschid ochii plangand in hohote, a fost un vis...a fost doar un vis, eu nu sunt singura...nu sunt. O pereche de brate se incolacesc in jurul meu, alinanduma, dar nu pot vedea bine ale cui, din cauza lacrimilor ce imi intetoseaza vederea.
-Va fi totul bine, Shay...iti promit.
E vocea mamei, atat de calda si delicata. Am cautat atata timp alinare , ca acum sa imi dau seama ca alinarea se gaseste doar in bratele mamei si in vocea ei. Ma simt in siguranta, la caldura si un intuneric placut, intr-un fel ascunsa de tot ce e rau, protejata. Tata vine si el langa noi si imi mangaie parul, un gest atat de placut, ma face sa simt ca totul va fi bine, ca nu trebuie sa imi fie frica de nimic.
Momentul din pacate se termina, atunci cand parinti mei abandoneaza imbratisarea.
-Ai visat urat?
Incuvintez stergandu-mi lacrimile.
-Vrei sa vorbesti despre asta?
Ma intreaba tata mangainduma inca o data pe crestet. Dau din cap in semn ca nu vreau, iar ei imi zambesc intelegatori.
Ma uit in jur, suntem intr-un cubtrans, dar deocamdata nu suntem in miscare. E inca noapte si frig, dar ma gandesc la senzatia de caldura si siguranta din imbratisarea parintilor mei si pentru o secunda nu mai simt frigul. Cel putin stiu ca ori ce s-ar intampla doua persoane ma vor iubi mereu. Denisse, Bellatrix si Ilenia vin langa mine imediat ce observa ca m-am trezit.
-Ce asteptam?
Le intreb eu ametita, gemuinduma si tragandumi picioarele sus pe bancheta cubtransului.
-Asteptam sa se mai linisteasca admosfera, ca sa putem pleca in siguranta.
-Unde?
Ilenia ridica din umeri resemnandu-se.
-Asta nu stiu, nimeni nu vrea sa ne spuna nimic inca, ni s-a spus doar sa profitam de timp si sa ne odihnim.
Incunvintez si imi dau capul pe spate sprijinindu-l de bancheta cubtransului.
Denisse inspira si se tranteste langa mine.
-Nu esti....bine, nu?
-Ce ti se pare?
E o intrebare stupida, dar ii inteleg intentia si imi razam capul de umarul ei. Denisse ezita sa spuna ceva, dar apoi incep sa ma uit fix la el asteptand asa ca se decide sa vorbeasca.
-Uite ce e, stiu ca nu ar fi trebui sa te mintum, dar credeam ca ar fi mai credibil daca nu ai sti si tu planul, nu puteam risca sa mearga ceva prost. Pe mine mai iertat si te inteleg ca nu vrei sa il ierti pe Ryan, dar poate ca ar trebui sa vorbesti macar cu el....
Ma gandesc la cuvintele ei. Nu incerc sa tip la ea sau sa o contrazic, poate ca are dreptate, stiu ca Ryan sufera si ca tot ce a facut a fost pentru mine, dar pur si simplu nu pot sa magandesc la el ca inainte dupa tot ce a spus si facut. Dau din cap, iar Denisse ma imbratiseaza strans.
Ma indrept spre Ryan care sta cativa metri mai incolo cu capul in palme aratand dea dreptul distrus. Ce ar trebui sa ii spun?
CITEȘTI
Blestemul alegerii
FantasyImaginati-va ca sunteti in viitor, intr-o lume izolata de restul umanitati. Imaginati-va ca o noua era e pe cale sa inceapa, razboaie intre cele doua lumii, iar viata tuturor depinde de o singura persoana. O singura fata a fost blestemata sa aleaga...
