Blestemul alegerii

Cap.12.Punerea in aplicare.

Am pumni stransi, stomacul ghem si um firisor de transpiratie ce imi aluneca pe frunte. In fata mea sta fata cu par lung negri si ochii albi si goi. Nu pare sa aiba mai mult de opt ani si totusi a distrus multe vieti. Ma priveste zambind strengar si rautacios, gen copii acea populari de la scoala ce se distreaza atunci cand ceilalti sufera. Astept un raspuns din partea vanatorului de vise, dar nu ma astept sa mi-l dea prea repede deoarece se distreaza tare bine vazanduma neajutorata cerandu-i ajutorul.

-Si ce as putea face eu, i-a spune!?

Stau cateva clipe privind in gol ,pana ce imi dau seama ca asteapta un raspuns din partea mea. Sincer, nici nu stiu ce ar putea face, dar stiu ca daca nu ea, atunci cine?

Dau din umeri.

-Cred ca ai nevoie de niste substante si poate niste materiale...hmm..un aparat de sudura, un amplificator de sunet...e destul?

Oare de unde stie de ce am nevoie? Ce intrebare stupida...e stapana paduri,e un spirit, e peste tot...E ciudat ca ma ajuta asa pur si simplu, fara sa vrea nimuc un schimb..

-Si ce va trebui sa iti dau in schimb? Ce urmaresti?

Rade sonor si e prima data cand nu imi este frica de vanatorul de vise. Ma uit fix in ochii albi si goi si imi dau seama ca pot vedea prin ei. Tresar.

-Ce te face sa crezi ca vreau ceva in schimb?

Ma incrunt si imi strang buzele, infatisand fata mea indignata. Imi dau ochii peste cap

-Ma urasti, esti spiritul paduri, cel ce impiedica oameni ci nu ii ajuta, esti...un spirit? Iti ajunge?

Spun eu ridicand bratele in aer.
Surade si isi impreuneaza mainile la piept.

-Te ajut doar fiindca planul tau ma amuza, nu prea ai parte de distractie cand esti un spirit vanator de vise ce traieste in etern intr-o padure infricosatoare. Doar fiindca te ajut acum nu inseamna ca nu te pot omora dupa.

UAU!!Ce cuvinte dragute. In momentul asta nici nu stiu daca ii mai vreau ajutorul. Dupa toate, ea va incerca sa ne omoare ori cum, deci nu vad diferenta. Incuvintez.

Vanatorul de vise zambeste strengar si face o miscare cu degetul in aer ca si cum ar desena o stea. Astept putin, dar nu se intampla nimic. Pe cand sa intreb ce se petrece, o geanta mare de piele neagra, cam carpita si zgariata apare la picioarele mele. Ma uit intrebator la vanatorul de vise si ea incuvintraza. Pot sa jur ca am vazut o mica flacara intr-unul dintre ochii ei transparenti. Apuc manerul noduros al genti si incep sa alerg in directia din care am venit. Ma impiedic de cateva ori , dar ma ridic si continuu sa alerg. Cand ajung in luminisul unde Ilenia, Ryan si Kimm stau  intinsi pe iarba, las jos geanta si ma intristez pe loc. Aproape ca ma asteptam sa il gasesc si pe Gabe aici alaturi de ei, zambind strengareste cu ochii lui albastri sclipind vesel.

-Shailene? Unde naiba ai fost? Te asteptam de un sfert de ora!!

Privesc in jos, simt o durere in piept si imi dau lacrimile, dar ma stradui sa le opresc.

-Ce e aia?

Ma intreaba Ilenia aratand spre geanta. O ridic si zambesc atotstiutor. Le espluc tot planul de la capat, introducand intrebuintarea gentii, iar ceilalti se uita la mine cu ochii si urechile larg deschise. Dupe ce termin de explicat se lasa din nou linistea, iar Kimm incepe sa scoata din geanta ponosita, tot felul de potiuni de toate culorile, in pahare cu gat lung pe care sunt puse biletele cu numele amestecului, un amplificator de sunet cu bateri, o bticheta, o sticla de apa, pahare Berzelius de diferite marimi si catdva foi de metal si pilitura de fier,apoi un aparat mare de sudura. Nu prea cred ca poate iesi ceva din toate chestiile astea, dar Kimm pare destul de incantata. Se uita spre Ryan si ii zambeste sfidator.