Blestemul alegerii

Cap.33. Ops!!

Se simte tensiunea din camera, in timp ce toti stam cu respirata taiata si ochii larg deschisi incercand parca sa absoarbem fiecare imagine si sa nu pierdem nimic. Mama intra in camera cu dispozitivele lunii in mana, invelite intr-o matase argintie. Doamna Sourlei cara patru carti in brate, destul de groase incat sa ii fie imposibil de zarit chipul. Cele doua femei aseaza lucrurile pe masa si ne cerceteaza ca si cum tocmai ar fi venit sa ne prezinte produsul lor de vanzare si arata chiar speriate ca nu vor reusi sa neconvinga de calitatea acestuia.
-Suntem toti ,nu?
Intreaba doamna Sourlei frecandu-si mainile una de cealalta si stergandu-sile de poalele rochiei lungi pana aproape de genunchi.
-Inafara de Ryan...da.
Ii raspunde Zack cu tristete in glas, iar doamna Sourlei incuvinteaza nerabdatoare si ridica un deget in semn de "aveti rabdare".
-Vom vorbi si despre asta.
Spune ea incepand sa rasfoiasca paginile uneia dintre cartile mari si groase pe care le-a adus cu ea.
Zack se uita in directia nouastra, a mea, Den si Be , si da din umeri incurcat, iar Be ii zambeste dulce si ii face semn sa aiba rabdare, desi ea nu prea pare sa isi urmeze propriul sfat.
-Deci, copii..sau ordin a vulturului....am facut cateva descoperiri interesante in ultimele zile si vrem sa vi le impartasim.
Tata si domnul Wallace vin si ei intrand discret, in timp ce doamna Wallace se indreapta direct spre mama si doamna Sourlei.
-Continuati?
Intreaba Kimm enervata.
-Ăm...da...deci, am cercetat putin dispozitivele lunii si se pare ca...nu sunt puternice pe cat credeam noi.
In camera incep murmure si ovationari dezaprobatoare, dar nimeni nu o lasa pe doamna Sourlei sa continue.
-Copii?....Hey!!...ăm..
Doamna Sourlei incearca din rasputeri sa preia din nou atentia, dar imposibil asa ca doamna Wallace se razama intr-un cot intr-un fel foarte nepasator si plictisit si fluiera zgomotos de doua ori, pana ce toti cei din camera incep sa o priveasca surprinsi.
-Ăm...multumesc.
Se balbaie doamna Sourlei in timp ce mama lui Bellatrix zambeste amuzata.
-Dispozitiele sunt prea puternice pentru a putea fi folosite.
Spune mama repede asteptanduse la alte murmure, dar in camera e doar liniste.
-....a incercat sa descoperim din ce sunt facute sau cum....nimic, sunt acoperite de un fel de ceata protectoare, e imposibil sa vezi din ce sunt facute, cea ce inseamna ca e o substanta foarte puternica ...adica periculoasa pentru cineva care nu stie cum trebuie folosite dispozitivele.
-Stati sa vad daca am inteles...toate astea au fost pentru nimic? Dispozitivele nu pot fi folosite? Cum adica sunt prea puternice...nu de asta aveam nevoie?
Intreaba Ilenia plictisita si enervata la culme.
-Ne pare rau copii...dar e o putere prea mare pentru a putea fi folosita, plus ca sunteti sase , iar dispozitivele sunt sase si...
-Ce? Haideti...nu ne mai tineti asa in suspans!
-Ei bine...am aflat ca atunci cand intr-un grup, fiecare are cate un dispozitiv, acela reprezinta puterea lui, instrumentul puteri unei persoane, si toata energia lui se inmagazineaza in acel instrument, toata puterea unei persoane se inmagazieaza acolo pentru a fi invocata de ori cate ori are nevoie persoana respectiva. E o putere prea mare pentru a putea fi controlata, e periculos.
-Dar...deci totul a fost inutil?
Intreaba Bellatrix aproape tipand la mama ei.
-Ne pare rau....
Doamna Sourlei priveste in pamant si se aseaza pe un fotoliu, trista si ingrijorata.
-Dar totusi avem si o veste buna.
Spune mama pe un ton ce ar trebui sa destinda admosfera. Toate privirile din incapere se indreapta spre mama mea, care isi netezeste suvitele rebele din crestet, fara rezultate.
-Ilenia spunele ca amnezia lui Ryan nu e o amnezie....e un fel de blestem..ceva ce noi nu am mai vazut vreodata, probabil o magie foarte puternica..
-Ca si cea a dispozitivelor.
Intrerupe Bellatrix.
-Da, Be...exact. Ilenia crede ca ar putea fi temporar, ca amintirile s-ar putea sa se intoarca tot cate una pe noapte, in vis.
-Dar, nu exista vreun leac?
Intreaba Bellatrix nerabdatoare.
Mama da din cap neputincioasa ,strangand din buze.
-Din pacate nu, sau cel putin daca este....noi nu stim care e, dar promit sa cercetez.
Incuvintam cu toti recunoscatori .
DoamnaSourlei isi ridica privirea din nou acum ca nervi din incapere s-au evaporat.
-Mai avem foarte putin pana cand Durmstangieni vor ajunge, datorita instructiunilor lui Kimmberly....cam patru zile, pana la un atac sigur.
Kimm isi lasa privirea in jos rusinata si se afunda in perne.
-Imi pare asa de rau...
Sopteste ea.
-Avem un plan de aparare, va fi mai mult o diversiune, ne vom preface ca suntem aici neasteptandune la u atac dar de fapt vom pleca si...
-Poftim? Vreti sa fugim ca niste lasi?
-Copii...nu fugim! Ordinul e dacut pentru apararea lui Shay nu conducerea ei la moarte curata. Nu sunteti antrenati, iar unul din voi si singurul destul de pregatit nu isi aminteste nici cine e, deci ce ati avea de gand?
-Nu sa fugim, asta e clar! Eu vreau sa lupt, la fel si Den si Be...si baieti, noi vrem sa luptam.
-Shailene stai jos! Nu va lasam sa va sinucideti si gata! S-a incheiat discutia.
Dau sa comentez, dar Be ma opreste si imi face semn sa astept o clipa. Iesim toti din incapere si ne ducem spre camera lui Ryan, asezandu-ne pe pat langa el.
-Ce faci fratioare?
Intreaba Zack prietenos.
-Mi-am amintit...repul, in padure.Erai acolo...
Spune el aratand spre mine. Raman cu gura cascata si sar pe el imbratisandu-l.
-Iti amintesti! Nu pot sa cred.
-Sper sa te faci bine pana cand vom fugi ca niste lasi.
Spune Johny ironic, stand in usa cu mainile la piept.
Denisse se ridica devenind deodata serioasa si unchide usa lipinduse cu spatele de ea. Be trage perdeaua.
-Fiti atenti pampalailor.
Spune Den asezanduse inapoi pe pat si facand semn lui Be sa inceapa.
-Sa nu credeti ca vom sta aici nemiscati si vom fugi ca niste lasi cand va fi momentul.
-Si ce ai de gand Einstein?
Be se incrunra la Johny si incepe sa zanbeasca cu un colt al guri, intr-un fel malefic.
-Vom fura dispozitivele lunii si vom lupta.