Blestemul alegerii

Cap.10. Durerea

Picioarele imi tremura, imi simt dtomacul la nivelul gatului si inima batand mai tare ca oricand. Sunt uda de lacrimi peste tot. In minte am o singura intrebare. "De ce Gabe? De ce l-ai luat pe el? De ce nu mai luat pe mine? Da-mi un singur motiv pentru care mi l-ai luat!!!" Sunt cea mai groaznica persoana. Fratele meu a murit, gandinduse daca il voi ierta. Cum am putut sa nu am incredere in el? Ce fel de om sunt? De ce nu m-ai luat pe mine? Te rog ia-ma si pe mine ca sa ii pot cere scuze. Dar, nu se intampla nimic. Doar liniste, doar tipetele mele indurerate si nimic altceva. Linistea unei nopti senine. De ce e senina? De ce nu fulgera? De ce nu ploua cu galeata? Asa ar trebui, ca sa sufere tot universul. Ilenia sta in fund la trei pasi de noi, cu ochii larg deschisi de spaima. Se uita spre mine, iar eu incuvintez. Nu stiu cum dar am citit intrebarea de pe chipul ei. Nu, Ilenia....el nu mai este. Ilenia sare langa trupul lui Gabe si il i-a in brate plangand disperata si dandui palme peste fata lui Gabe, dar el nu se trezeste, nu tipa la ea sa inceteze, nu o pisca incetisor de brat razand afectiv, doar tace. Numai liniste peste tot, o liniste dureroasa si exasperanta.

                             *****

Dupa rasaritul soarelui, se trezesc si Ryan si Kimm, arata amandoi obositi ,dar cu siguranta nu mai mult decat mine si Ilenia, cel putin cred ca si eu arat ca si Ilenia: cu cearcane mari si violete, ochii rosi si umflati de la plans si o privire distrusa. Nu stiu daca asa arat si eu, dar cu siguranta ma simt asa. Kimm incearca sa ma consoleze. Arata obosita si trista ,iar lacrimile incep sa ii curga siroaie pe obraji pistruiati. Ryan nu scoate o vorba, doar o bate pe spate pe Ilenia si ii da din fata suvitele ude de lacrimi. Ciudat moment sa gandesc asta, dar cred ca ma simt cam geloasa. Eu si Ilenia mai plangem neantrerupte pana dupamasa, fara ca Ryan sau Kimm sa incerce sa ne linisteasca sau sa ne spuna ca totul va fi bine, pentru ca stiu si ei ca nu e deloc bine si ca mai bine ne lasa sa ne descarcam, iar eu le sunt recunoscatoare pentru intelegerea lor.

-Ar trebui sa pornim.

Spune Kimm usor si calm, aroape soptit ca si cum i-ar fi frica sa ne intrerupa. Ilenia incuvinteaza usor si incearca sa isi stearga lacrimile ,dar in zadar, imediat incep sa curga altele si altele. Ma ridic si ametrsc pe loc, imi simt picioarele tremurand groaznic si cad din nou la pamant. Am parul ud de lacrimi si lipit de fata, genele ude si grele, mainile, manecile puloverului, gatul si toata fata imi sunt complet ude. Kimm ma ajuta sa ma ridic. Acum imi dau seama ce se petrece.

-Unde plecam? Nu putem pleca fara el.

Ma uit spre trupul inert al lui Gabe. Nu putem sa il lasam aici abandonat in pustietatea paduri unde si-a lasat sufletul. Nu as permite asa ceva. Ochii lui Ryan se umple de lacrimi, iar ochii lui violeti sclipesc, privind intr-ai mei. I se citeste mila pe chip, pare abatut si imi vorbeste ca unui copil.

- Shaile...nu putem ramane aici.

Simt cum Pamantul si cerul se ridica de pe mine, dar doar pentru a cadea inca o data  si a ma lovi mai tare decat inainte. Stiu ca are dreptate, dar asta doare si mai tare decat daca nu ar avea.

-Ce se va intampla cu el?

Imi pare rau pe loc ca am intrebat asta.

-Păi...va disparea....

Sunt asa de confuza...

-Va disparea pur si simplu?

-E padurea viilor si mortilor ,scumpo...e magica, dar da...dispare singur. Dupa cum sti aici au murit multi dar ai vazut tu vreun corp?

Dau din cap. Cel putin stiu ca nu va ramane aici pana ce vor ramane doar oase

-Pot sa imi i-au ramas bun?

Ryan imi zambeste trist.

-Sigur..

Ma asez langa Gabe fara nici macar ca stiu ce vreau sa fac si imi mangai usor fratele pe obraz. Apoi imi cobor usor capul spre urechea lui si ii soptesc " Am incredere in tine....iartama!" Ilenia ma imbratiseaza strans si imi ingadui sa mai vars inca cateva lacrimi. De unde am atatea? Suspin  si imi strans sora in brate ca p e cel mai pretios lucru de pe planeta. Kimm si Ryan i-au rucsacurile si pornesc inainte, Ilenia ii ajunge din urma plangand in continuare, iar eu merg in urma lor, fara sa imi pot opri lacrimile, cu privirea in pamant. E soare. Pare o gluma, o dimineata atat de frumoasa in timp ce fratele meu nu mai e.

Nu inteleg de ce totul trebuie sa fie asa rau!! De ce a trebuit sa imi i-a fratele? De ce pe Gabe? De ce nu iricine altcineva? Urasc lumea, urasc monstrul asta stupid, urasc padurea asta, urasc spiritul ala, urasc prodetia asta!!! Ma urasc pe mine. Simt nevoia sa dau un pumn primului lucru ce imi sare in fata. Ma trezesc dand pimni si picioare unui copac, di tipand cat ma tin plamani. Sunt nervoasa, sunt plina de ura si ma doare, ma doare foarte rau.

Ryan ma prinde de misloc si ma trage inapoi, ma strange la piept si ma mangaie pe crestet.

-Hey...copacul ala nu ti-a facut nimic......nu i-a facut nimic, Shaile...nu o sa iti spun ca e bine pentru ca stiu ca nu e...

-Nu sti!! Habar nu ai!!

Vreau sa tip la el, vreau sa tip la oricine.

-Am avut o sora....

Imi ridic privirea spre el si ii privesc ochii ce i se umple de lacrimi, apoi plangem amandoi impreuna o vreme si imi amintesc deodata cand am spus ca totul e rau....totul mai putin el.

                            *****