Blestemul alegerii

Cap.45.Tradatori.

*****
Jo se intoarce cu o fata mormantala, dar incepe sa rada vazand paznicul ranit.
-Stiam eu ca nu esti asa slaba precum vrei sa pari.
Imi dau ochii peste cap.
-Lasa asta, ce ai aflat?
-Se pare ca au observat lipsa elor doi paznici...suntem cautati peste tot , Shailene.
-Shailene?
E o voce slabita...dar cunoscuta.
Caut in toate directile pana cand observ o silueta i tr-un colt. Harry.
Alerg spre el si ii deschid catusele cu cheia paznicilor.
-Cum ai ajuns aici?
Il intreb ajutandu-l sa se ridice.
-Au descoperit ca sunt de partea voastra...au stabilit decapitarea mea pentru saptamana viitoare.
-O Doamne! Esti bine?
Incuvinteaza si ma cerceteaza din priviri.
Jo apare in spatele meu si ii intinde un pistol lui Harry. Eu imi scot arma din cizma si ne indreptam cu toti in sus pe scari.
Ii pazesc spatele lui Jo in timp ce Harry vine in urma noastra. Holul pare cam prea zgomotos. Asteptam cateva minute sa se elibereze drumul dupa care iesim si ne adapostim in intunericul unui hol mai ingust si intunecat.
-Avem nevoie de un plan.
-Trebuie sa ii gasim pe ceilalti.
Spune Harry, iar Jo incuvinteaza.
-Shay...mai ai probleme contra violentei?
Ma intreaba el ranjind strengar. Il ignor intelegand planul.
-Sa o facem.
Ii spun fara sa fiu prea multumita de ce urmeaza sa fac. Asteptam pana cand incep sa se auda pasi pe hol dupa care iesim in fata a doi paznici. Inspir nervoasa si tremurand, o lacrima mi se prelinge pe obraz, dar nu mai e cale de sat inapoi, trag iar paznicul cade la pamant. Ne imbracam cu hainele paznicilor si il incatusam pe Harry lasandu-i pistolul la indemana.
Inaintam pe holul lung si slab luminat, trecand pe langa cativa paznici care nu ne dau prea multa atentie.
Ajungem la o cotitura de unde ies cativa paznici care par suspiciosi.
-Unde duceti detinutul.
Jo ezita putin asa ca i-au eu controlul situatiei.
-Am primit ordin sa il executam mai devreme.
Jo pare multumit de raspunsul meu.
-Putem asista?
Nu stiu ce sa raspund asa ca nu am de ales.
-Sigur.
Cei trei paznici o i-au inainte, iar eu ii fac semn lui Jo dupa care incep sa numar pana la trei timp in care il descatusez pe Harry.
-Acum!
Eu, Jo si Harry sarim pe cei trei paznici indreptandu-le armele spre tampla.
-Liniste daca nu vreti sa o vedeti in actiune.
Spune Jo luandu-ma peste picior. Incerc sa rezist impulsului de a indrepta arma spre el.
-Jo? Sa sti ca de data asta am sa te crut pentru ca Denisse imi e cea mai buna prietena, dar data viitoare....
Incearca sa rada prefacut, dar stiu ca l-am atins in punctul slab vorbind de Denisse.
Ii incatusam pe cei trei paznici si le luam armele, dupa care plecam in fuga. Ajungem intr-o incapere mare cu multi oameni si voci cunoscute. Ne adcundem dupa un colt pentru a cerceta situatia.
-Ilenia!
Sopteste Harry ca in transa. Vad mai multe fete cunoscute de o parte. Bellatrix, Zack, Ilenia, domnul si doamna Wallace, parinti mei..., iar pe cealalta parte...o femeie frumoasa, cu par blond lung si ochii plini de o sclipire malefica, in spatele ei stau o multime de soldati Distrugatori cu armele ridicate, dar si....tresar si izbucnesc in lacrimi...stiam eu...stiam. Denisse si Ryan stau de o parte si cealalta a Kirei cu armele indreptate spre ordin. Nu mai rezist si ies de dupa colt indreptand arma fix spre fruntea lui Ryan.
La inceput acesta pare surprins sa ma vada, ma indrept spre el fara sa imi pese de armele Distrugatorilor indreptate spre mine. Ceva s-a rupt in mine, nu imi mai pasa de altceva, nu imi pasa de viata sau moarte, nu imi pasa de cei din jur...vreau doar sa il vad inebunind de durere asa cum ma simt eu acum. Eu si Ryan stam fata in fata acum si sunt surprinsa observand ca pentru o secunda e strapuns de un impuls de a lasa jos arma, iar chipul ii e plin de durere si disperare. Incearca sa ranjeasca dur si atunci se apfinde ceva in mine, e ca si in prima zi camd l-am vazut...stiam ca zambetul lui dur e fals asa cum stiu ca se preface si acum. Simt o lumina de speranta.
-De ce?
Il intreb eu acum fara sa plang, fara sa sper...doar dorindu-mi ca totul sa se termine.
-Sti de ce.
Raspunsul vine din partea lui Denisse. Imi indrept arma spre ea, iar in ochii ei nu zaresc aceasi ezitare ca la Ryan...ultuma urma de speranta dispare. Lacrimile izbucnesc din nou.
-Chiar credeai ca te plac cu adevarat?
Ryan rade...el chiar rade de mine.
-Cum ai putut crede asa ceva? Esti o ciudata! Vei distruge universul...esti periculoasa si trebuie sa mori!
Cevaul ce s-a rupt in mine mai inainte acum e sfaramat dea dreptul. Nu mai are rost nimic...absolut nimic...el are dreptate..
Arunc arma la pamant si imediat doi soldati ma incatuseaza.
-Duceti-o in temnita.
Lacrimile nu se mai opresc, dar nimic nu mai are vreun sens, tot ce vreau e sa se termine.