Cap.31.Puterea

181 78 5
                                    

*****Abisul noptii ne incercuieste, peste tot doar intuneric si ceata. Imi simt inima batand cu putere si lacrimile insistand sa iasa. Ryan zace ametit pe podeaua transparenta a cubtransului tinandu-ma de mana, are ochii deschisi dar nu a spus inca nici o vorba de cand am iesit din tunelurile subterane. Bellatrix tine in mana cele sase dospozitive ale luni, care inca emana o lumina albastruie. Am decis sa mergem direct la laborator unde Ilenia studiaza alaturi de parinti mei. Nu mi-am mai vazut sora de ceva vreme, cam de cand am creat ordinul vulturului. Ryan incearca sa se ridice in fund, dar il impind delicat inapoi. Se uita foarte urat la mine, ceva ce nu a mai facut vreodata, dar ramane cum l-am pus. Pe tot parcursul calatoriei nimeni nu scoate o vorba, privind-ul fix pe Ryan sau mainile noastre inclestate. Sincer, nici eu nu stiu sigur ce e intre noi, dar stiu ca simt fata de el ceva diferit decat fata de alti baieti.
-Cred ca va fi ok, Shay.
Imi spune Bellatrix batanduma le spate. Probabil ca mi-a zarit lacrimile din ochii.
-Sper.
Spun eu sperinduma de cat de slabita imi suna vocea. Privim cu toti cele sase obiecte din mana lui Be, globul de sticla, cam de marimea unei mingi de tennis, de un albastru transparent, parand sa aiba stele prin el si dandu-mi impresia de autocontrol, sabia stralucind metalica, cu manerul din piele neagra si e cu siguranta obiectul care da cel mai bine esenta duritati si invincibilului, pumnalul, cu maner rosu invelit in catifea aratand de parca ar fi in flacari si dand impresia de pericol, arcul cu sageti palpaind in lumina lunii, dand ideea de echilibru si indemanare , sulita lunga cu un varf ascutit dand impresia de indrazneala si bagheta, din sticla violeta, de nuanta ochilor lui Ryan, stralucitoare si putin transparenta, sticla fiind impletita intr-un fel aproape imposibil de frumos, in obiectul acela vad putere si stiu sigur ca imi e destinat, vreau sa fie al meu.
**************************************
Ilenia si mama il i-au pe Ryan si il duc in laboratorul de medicina ca sa isi dea seama ce la lovit. Doamna Sourlei alearga spre mine, De si Bel si ne face semn sa o urmam sus. Intram intr-un laborator mare, cu un perete mare acoperit cu tabla pe care sunt mazgalite diverse formule, o masa mare si lunga cu diverse pahare si pipete si un dulap foarte mare cu sticlute de sticla cu doluti de toate culorile si diverse aparate pe care nu le-am mai vazut. E clar ca ne aflam in laboratorul de chimie al Persiului. Doamna Sourlei i-a dispozitivele lunii din mainile lui Denisse si le aseaza pe un piedestal.
-Va trebui sa incercam sa le descoperim compozitia, ca sa ne dam seama daca au intradevar puteri speciale.
Incuvintam toate trei. Eu stiu deja ca au puteri speciale, nu pot sa esplic cum, dar am simtit, am simtit puterea fiecarui dispozitiv in parte, mai ales al baghetei, dar nu am de gand sa ii spun asta doamnei Sourlei, m-ar crede nebuna.
-Bine...Bellatrix, poti te rog sa deschizi clarvazatorul?
-Ce e un ....
Dau eu sa intreb, dar doanna Sourlei mi-o ia inainte.
-E un dispozitiv care ne ajuta sa vedem fiecare molecula a unei substante.
Bellatrix apasa butonul rosu al unei masinari mici, sub forma de microscop, dar mai gros si mult mai ciudat, avand un ochii in capat. Doamna Sourlei pune sulita sub ochiul clarvazatorului. Trec cateva minute in care nimeni nu spune nimic, dupa care doamna Sourlei ingana ceva in barba, ceva de neinteles si iese valvartej din incapere, trantind usa. Denisse si Be se uita una la cealalta apoi la aparat si la dispozitive.
-Ce a fost asta?
Intreaba Be uitanduse prin aparat.
-Eu nu vad nimic neobisnuit.
De ridica din umeri si iese dupa doamna Sourlei. O cautam o vreme pe holuri, dar nu o gasim. In schimb dam de mama mea.
-Cum e Ryan?
Intreaba Denisse imediat ce o zareste pe mama.
-Greu de spus.
Raspunde ea umezindu-si buzele.
-Fetelor...duceti-va acasa...acum.
Ulisse isi strange halatul in jurul corpului si trece de noi in graba. Avem multe intrebari la care nu am primit vreun raspuns, dar nu avem ce face asa ca o pornim spre casa. Pe drumul spre casa nu fac decat sa ma gandesc la ce a dacut-o pe doamna Sourlei sa rractioneze astfel, ce poate fi atat de dpecial in cele sase dispozitive ale lunii? Ce poate fi atat de inspaimantator? Dupa toate, stiam eja ca au o putere speciala si foarte mare ....sau poate ca sunt false si lipsite de importanta, iar asta a facut-o pe doamna Sourlei sa izbucneasca, ar fi plauzibil....nu! Nu vreau sa cred ca Ryan a fost ranit degeaba, am sperat si am mers acolo doar asa. Dar daca ar fi false si fara puteri magice, atunci ce a fost lumina acea ce la lovit pe Ryan? Lumina ce ar fi trebuit sa ma loveasca pe mine....Nu..nu am timp sa ma simt vinovata, in cateva zile ne putem astepta la un atac, trebuie sa invat sa ma lupt,sa ma protejez. M-am saturat sa fug, sa plang, sa imi fie frica, vreau putere, vreau sa ma simt puternica, vreau sa ma simt invincibila si stiu ca pentru asta am nevoie de bagheta.
Cand deschidem usa, doamna Sourlei sta pe canapea inconjurata de cartii vechi si notite cu calcule si formule.
-Mama?
Intreaba Den cu putina surprindere in glas. Mi se pare ciudat sa o aud pe Denisse spunandu-i "mama" doamnei Sorlei.
-Hâm? Scuze fetelor....sunt putin ocupata.
Eu sunt surprinsa....cum a ajuns atat de repede?
-Doamna Sourlei, stiti ceva de Ryan?
Intreaba Bellatrix asezandu-se pe canapea.
Doamna Sourlei isi muta privirea in podea, rusinata si ingrijorata. Eu, Denisse si Be schimbam o privire cu subantels, incruntate si inspaimantate de ce urmeaza.
Doamna Sourlei suspina.
-Ryan ..nu isi mai aminteste absolut nimic.

Blestemul alegeriiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum