Blestemul alegerii

Cap.19. Insula Alygery

Deschid ochii si ma uit in jur. Am adormit in camera cu cosmaruri, fereastra mica e deschisa si un vant rece patrunde prin camera, inghetandu-mi sangele in vene. Ma ridic inghetata de frig si inchid ferestra, frecandma pe brate pentru a le incalzi. Privesc spre tabloul meu. Fata, parul si trupul muzei mele e realizat perfect pe suprafata panzei, cred ca cea mai reusita parte sunt ochii...ochii aceia patrunzatoti...diavolesti si angelici in acelasi timp. Observ o urma pe baza panzei unde lipseste vopseua. Imi pipai obrazul cu varful degetelor...am adormit cu fata pe panza proaspat pictata. Ies din camera friguroasa si ma indrept spre camera mea. Nava pare atat de pustie...nici un zgomot. Privesc pe fereastra si observ stelele plutind prin adancul cerului infinit. E noapte. Ma intind pe patul meu. Nu mai e mult si vom ajunge pe insula. Simt deodata un val de entuziasm. Imi amintesc degetul lui Kimm,
plimbanduse pe suprafata hartii, opronduse aproape de mislocul mari, cea ce inseamna ca mai avem putin pana sa trecem la partea de mare a Persiului. Padurea mortiilor si viilor apartine Durmstangului, dar marea Ariadnei e impartita in jumatate de o bariera de trecere dintre cele doua lumi. Incurand voi fi in Persiu. Ni stiu de ce dar gandul de a trece de partea de mare a Persiului ma face sa cred ca incutand imi voi simti inima usoara si ca vom iesi din fata oricarui pericol. Ma fatai putin in pat, dar nu ma fura somnul. Incep sa ma invart prin camera, plictisita, imbratisanduma cu bratele pentru a imi tine de cald, e asa de frig....imi amintesc ca am jacheta in rucsac. Imi scot rucsacul din dulap si ii deschid fermoarul cu breloc in forma de ochi. Imi trag de maneca jachetei si aud o bubuitura, ceva a cazut pe podea. Imi i-au jacheta pe mine si ma aplec asupra obiectului de pe podea. O carte. O carte invelita in piele, citesc titlul...Jocul alegeri.
Cartea in care mama ascunsese biletul cu adevarul. Privesc cu ochii mijiti la cartea colturoasa, cu coperta cartonata, cu filele ingalbenite si nu mai groasa de doua sute cincizeci de pagini. Deschid si trec repede de prima pagina unde mama imi scrisese cu cerneala albastru si scris ingrijit, mesajul ei de incurajare.
"ORICE AR FI, NU FUGI DE DESTINUL TAU" citesc eu in prologul cartii. Sa fug de destin. Recunosc ca uneori as vrea sa fug..sa scap de tot ce ma sperie si sa ma ascund undeva unde sa pot uita cine sunt, uni cred ca asta inseamna putere, sa reusesti sa scapi de ce te dperie, dar adevarata putere e sa iti poti infrunta frica, sa poti infrunta raul in ochii, sa iti infrunti frica cu fruntea sus oricare ar fi consecintele, sa indraznesti si sa castigi.....acum stiu ce vroiau sa spuna parinti mei...si ii voi asculta, voi indrazni si voi castiga, orice mi s-ar intampla, rau sau bun, asta e destinul meu, nu voi fugi de el.
*****
Stau ghemuita pe pat cu picioarele incrucisate si cu Jocul alegeri in poala, am ajuns la pagina cincizeci si e cea mai super carte pe care am citit-o vreodata, despre un inger cazut ce se indragosteste de o muritoare si trebuie sa aleaga intre a ramane pe pamant si a isi pierde puterea sau sa se intoarca in rai si sa o piarda pe ea. Intr-un fel imi place mult din moment ce mi se potriveste, ma ajuta sa imi limpezesc gandurile, sa imi asez gandurile in ordine, sa inteleg ce am de facut. Se aude o bataie usoara la usa si apoi usa se intredeschide. Ryan... Sta in picioare in fata usi, clatinanduse in toate directile cu ochii violeti rosi de plans si cu parul lui saten, mai lung decat atunci cand l-am cunoscut, acum observanduse clar buclele saten inchis, aproape brunet. Cum a iesit din camera....s-a facut bine?
-O...
E tot ce pot spune si alerg spre el prinzandul fix la tanc, inainte sa cada la podea. Are ochii intredeschisi si maraie cu maxilarul inclestat.
-Shailene...
-E bine...e totul bine...
Ma simt prost sa ii spun asta in timp ce nu am de unde sa stiu daxa va fi cu adevarat asa...
-Voi avea grija sa fie bine.
Imi atinge obrazul usor cu varfurile degetelor apoi lesina. Kimm si Ilenia apar si ele la cateva minute dupa si ma ajuta sa il intind pe Ryan pe canapeaua din sufragerie.
-Cat mai e pana pe insula?
Intreb eu incruntata.
-Nu mult. Ar trebui sa ajungem pana dimineata...
Spune Kimm privindul pe Ryan, asa cum o mama isi priveste copilul bolnav.
Ilenia se aseaza si ea langa noi si il priveste pe Ryan cu ochii inlacrimati.
-Uf...m-am saturat de asta...m-am saturat sa privesc persoanele cum ajung la un pas de moarte.
Spune ea indignata si plina de durere.
O privesc plina de surprindere. E ciudat sa o aud pe sora mea spunand asta din moment ce are diploma de medic si tocmai a inceput practica ca medic incepator, poate ca de aceea a venit cu mine si a renuntat la tot, s-a saturat de vechea ei viata...vrea sa o i-a de la capat...intr-o alta lume. Nu o invinovatesc, nu trebuie sa fie prea distractiv sa vezi persoane muriind in fiecare zi, dar ea a ales sa fie medic de cand era mica...iar acum a ales sa renunte. Se pare ca nu sunt singura ce a trebuit sa faca o alegere, nu sunt singura care face alegeri, toata fiinta umana e obligata sa faca unele alegeri la un moment dat, dar eu...eu sunt singura blestemata sa aleg, sunt singura al carei alegeri va influenta umanitatea, alegerea mea nu poate fi remediata asa ca si a surori mele, alegerea mea nu va mai avea cale de intoarcere.

*****
Eu si Kimm stam amandoua pe fotoli cu ochii pe pereti, crispate si incruntate. St inca atingrrea degetelor lui Ryan pe obrazul meu, simt ghidilatura parului lui pe palmele mele, iar acum el sta intins pe canapea in timp ce Ilenia ii administreaza o multime de injecti si infuzi. Sora mea se intinde peste masa si i-a de pe masa o canta si scoate din geanta ei un pumn de frunze si fruncte micute, rotunde si rosi.
Incepe sa zdrobeasca fructele, sa amestece infuzile de plante si sa marunteasca frunze, parul ei blond roscat buclat i se revarsa peste brate, aratand ca o perdea de miere. Isi da parul pe spate si incepe sa amestece toate ingredientele cu apa fierbinte din canta, adaugand glucoza si fier efervescent, raspandit in camera un miros placut, dulceag, dar mentolat si putin racoritor.
-E anemic.
Spune Ilenia cu ochii atintiti in amestecul din canta. Kimm isi ridica usor privirea.
-E asa de cand era mic.
Raspunde ea cu o voce mica, ragusita si putin inabusita. La inceput nu imi dau seama ce au spus, ma gandesc doar la sentimentul din vocea lui Kimm, apoi imi dau seama si de ce au spus....si eu sunt anemica.
-Va fi bine.....Kimm, va fi ok! Uitate la mine! Ai incredere ,nu?
Kimm isi ridica privirea cu ochii sclipitori cu lacrimi gata sa cada, dar apoi se retrag incet. Incuvinteaza....a incuvintat. Are incredere in Ilenia. Imi amintesc cand am spus cu toti in cine nu avem incredere, Kimm spusese ca nu are incredere in Ilenia, dar acum asta s-a schimbat, presupun ca riscarea vieti impreuna creeaza o legatura speciala, in care nu poti sa nu ai incredere.
Ilenia se apleaca asupra lui Ryan si ii palmuieste usor obrazul, iar el geme.
-Ry-Ry? Trebuie sa bei asta, promit sa te las sa dormi dupa.
Ry-Ry? Imi vine sa rad, dar nu cred ca e momentul potrivit. Kimm clipeste repede, pentru asi alunga lacrimile si apoi se ridica usor, indreptanduse sa i-a harta.
-Suntem la nouazeci grade latitudine si..........O..
Arunca harta peste umar si iese grabita pe punte, eu si Ilenia mergem dupa ea.
-Kimm? Ce se.....O...
Acum vad si eu. O bucata mare de pamant, palmieri, luna sclipitoare, stele, sclipirea apei....insula Alygery.