Blestemul alegerii

Cap.21. In care ma enervez rau!

Soarele rasare usor, ridicanduse tot mai sus si aruncand raze calde peste tot. Stau pe punte ghemuita, cu spatele rezemat de balustrada, as avea chef sa ascult niste muzica, the cab de exemplu. Imi amintesc cand stateam pe balconul Clarissei si ascultam muzica la maxim in timp ce mama ei tipa de jos ca sa ne intrebe daca preferam clatite sau grofe. Imi apare un zambet pe fata si aud pasi din spatele meu. Ryan se aseaza langa mine si imi zambeste.
-Te-ai...te-ai...trezit!
Remarc eu, raspunzandu-i cu un zambet timid si fals...Nu trebuie sa fiu stresata, sigur nu isi aminteste nimic, nu are cum.
Dar, daca si-ar aminti...
-Mda....am venit sa iti spun ca sunt obligat sa te antrenez acum ca mi-am revenit.
Zambeste din nou strengar.
-Sti tu...sa te invat sa te aperi, sa sti ca vei iesi cu multe vanatai din asta pe pielea ta perfecta si neteda...sper ca nu te deranjeaza.
Ii dau un ghiont in coaste si incepe sa rada.
-Ne vedem dupamasa asta la ora doua jumatate.
-Nu am nevoie de antrenamentul tau!
Rade.
-Imi place cand faci pe dura, Shaile..dar din pacate nimeni nu te va ierta de la moarte doar daca fluturi putin din gene, nu toti sunt ca mine.
Continuua el.
-Ce vrei sa spui cu asta? Si ori cum...despre ce antrenament e vorba?
Intreb eu nedumerita, dar apoi imi amintesc de ce mergem in Persiu, acolo voi fi antrenata si protejata de cei ce cred ca e mai bine sa fiu ucisa inainte sa fac o alegere periculoasa.
-De ce crezi ca am nevoie de antrenament? Il intreb eu rautacioasa, iar el afiseaza un zambet criminal.
-Pentru ca esti complet vulnerabila, Shaile!
Spune el pe un ton arogant si al naibi de enervant.
-Nu e adevarat! tip eu enervata rau. Pot sa iti deminstrez ca nu sunt deloc vulnerabila.
Rade complet distrat si se ridica. Imi face semn cu degetul sa fac la fel. Incerc sa ii dau un pumn, dar se eschiveaza, privindu-ma inca amuzat cea ce ma enerveaza si mai tare. Incerc sa ii pun piedica, dar mi-o i-a inainte si ma tranteste la pamant, tinandu-ma strans.
-Lasa-ma idiotule!
Rade din nou, de parca stie ca astfel ma provoaca mai tare. Se ridica si face o plecaciune in fata.
-Dupa tine, my lady! Apropo...ai dreptate esti o adevarata Kat woman.
Zambeste strengaresc si ma enerveaza la culme. Ma indepartez rapid de el si intru in camera mea trantind usa cu putere. Nici nu stiu de ce m-am enervat asa....sau stiu. Nu trebuie sa il apar! M-a facut sa par o slabanoaga fara aparare si stupida, da..asta e. E un nesimtit...cum am putut sa cred ca il plac? Ce prostie...o sa uit tot.
Ma trantesc pe pat si imi i-au din nou cartea.....ce nemernic...
Incet pe geam incep sa se revarse picuri mari de ploaie care incep sa devina din ce in ce mai muti, mai mari si mai zgomotosi. Nu reusesc sa citesc asa ca ies pe hol si imi croiesc drum spre capatulholului unde deschid usa incaperi cu vise. Tresar cand o zaresc pe Kimm la masa de lucru cu un caiet gros in mana.
-Oh..aam..scuze Kimm, credeam ca sunt singura care stie de camera acesta.
Kimm isi ridica privirea si imi zambeste.
-Aseazate.
Ma asez pe scaunul de alaturi si privesc la caiet. Kimm are in mana un stilou cu cerneala neagra si paginile caietului sunt acoperite de cerneala de aceasi culoare si un scris neglijent.
-Ce scri?
-Um..păi, scriu unele sfaturi ce ne-au ajutat pe noi sa trecem de padurea Viilor si Mortiilor si cum am ajuns pana aici...vreau sa ii ajut pe cei ce vor sa treaca in Persiu, nu e corect ca cei din Durmstang nu pot trece...e...atat de medieval.
Kimm e din Persou e normal sa isi doreasca evoluare, dar nu vad nimic diferit daca oameni trec sau nu...noi am reusit si restul nu mai e treaba mea, dar totusi cred ca e un gest dragut asa ca decid sa o ajut pe Kimm.
-Si cum vei trimite caietul inapoi in l adure unde sa fie gasit?
-Prin te teleansport dupa ce ajungem in Persiu.
Incuvintez desi ea e cu ochii in paginile caietului de unde nu ma poate vedea. Nu prea am chef sa imi reamintesc tot ce s-a petrecut asa ca prefer sa o las pe Kimm sa se ocupe de asta. Ies din camera si ma indrept spre punte sperand ca Ryan nu mai e acolo. Pe punte, o zaresc pe Ilenia si ma indrept spre ea.
-Hey.
-Buna! Ii spun eu in timp ce ma asez langa ea, sub fereastra de la salon si imi privesc sora, pare sa ajunga la limita plictiseli.
Ultima data cand am petrecut timp singura timp cu sora mea a fost probabil anul trecut in vacanta de vara cand am fost pe plaja si ne-am intrecut pana la standul cu inghetata.
-Ai chef sa te distrezi?
Se uita la mine ca la o nebuna si incuvinteaza incruntata.
-Pacat ca nu avem ce sa facem...nu?
Zambesc strengar incercand sa il imit pe Ryan ,dar nu imi iese.
-Ce zici de o petrecere? Intre fete. Nu e mare chestie dar ce altceva putem face acum?
-Nimic...sti ceva ..suna bine! Ma duc sa ii spun lui Kimm.
Zambesc la vederea entuziasmului necontrolat al surori mele...macar ea sa fie bucuroasa. Vad cum soarele urca tot mai mult pe cer...o Doamne, incurand voi fi fortata sa il revad pe esuferitul ala...de fapt asta e cea ce crede partea mea rationala..cealalta parte, isi doreste sa vorbeasca cu el. Ma indrept spre camera mea si imi i-au pantaloni scurti si tricoul ce il purtam in padure, sunt murdare si jerpelite...perfecte pentru antrenament. Imi leg sireturile si apoi aud o bataie la usa, Ryan deschide si sta rezemat de usa cu mainile in san.
-Ia te uita, ai venit mai devreme, erai nerabdator sa ma vezi?
Ii spun eu cu o aroganta specifica lui.
-Esti gata mai repede...erai nerabdatoare sa vin dupa tine?
Mda...mai bine renunt la aroganta, nu imi iese.
-Bine lovit. Ii spun eu impingandul de langa usa si iesind din camera spre punte.
Ryan ma ajunge din urma si imi intinde o sabie.
-Hă? Suntem cumva in evul mediu?
Il intreb eu incruntata.
-Trebuie sa te sti lupta cu orice arma.
-Aha...
Ryan imi face semn sa il atac, iar eu il ascult, dar el pareaza si printr-o minune reusesc sa rasucesc sabia astfel incat sa fiu in aparare. Ryan ranjeste si ma ataca din nou, de data acesta aruncandu-mi sabia la pamant si indreptand-o pe a lui spre mine si privindu-ma intimidant. Incerc sa ii evit privirea, dar apoi renunt.
-Mda, bine am inteles ideea, putem continuua?
Isi inclina capul si imi arunca sabia inapoi. O luam de la capat, iar Ryan ma dezarmeaza din nou din doar trei miscari.
-Sabia nu e punctul tau forte...
-Da-mi un pistol, am de gand sa il folosesc.
Rade in timp ce ma priveste batjocoritor.
-Nu ai avea curajul.
-Crezi? Intreb eu exasperata.
I-a sabia mea de pe jos si le arunca pe amandoua la cativa metri de noi.
-Ataca-ma.
Ma uit intrebator la el. Chiar are de gand sa ma omoare cu mainile goale sau ce? Doar nu crede ca ii pot face fata intr-o lupta corp la corp.
-Haide, Shaile, doar nu iti e frica nu?
Ok..ce mi s-ar putea intampla pana la urma, inafara de a fi doborata de un derbedeu? Il atac incercand sa ii dau un pumn in falca, dar imi prinde pumbul intr-al lui.
-Frumoasa incercare.
Imi pune piedica si ma arunca la pamant, simt cum toate oasele se zdruncina in interiorul meu.
-Ridicate!
Ma ridic si il privesc dispretuitor, asta a durut, incerc sa ii transmit din priviri, iar el zambeste atatstiutor. Incearca sa ma prinda de brate pe la spate, dar imi vine o idee, ma rotesc aflandune acum fata in fata la doar cativa centimetri unul de celalat, Ryan lasa putin stransoarea si ma priveste in ochii, fata devenindui mai serioasa. Acum e momentul, ii pun piedica si cade la pamant, dar in timp ce cade, ma prinde de mana si ma trage cu el, se roteste aflanduse acum deasupra mea tintuindu-ma la pamant.
-Buna incercare din nou.
Zambeste strengar si ma ajuta sa ma ridic.
Imi scutur praful de pe haine.
-Pana la urma de ce am nevoie de antrenament, nu se presupune ca ar trebui sa fiu protejata de tine?
Sta putin pe ganduri.
-Sa presupunem ca fugim de urmaritori tai care vor sa te ucida, alergam cu toate puterile si suntem pe cale sa ii seminam, dar tu nu mai poti pentru ca esti prea vulnerabila si neantrenata, esti prinsa si ucisa, iar eu imi pierd slujba.
Stau putin pe ganduri, fara sa imi dau seama de ce tocmai a spus...stai putin!!!
-Tu tocmai ai spus ca ti-ai pierde slujba????
Tip eu la el.
-Da...
-Asta e tot? Doar de asta iti pasa nu? Esti aici doar pentru ca asta presupune slujba ta? Nu ca ti-ar pasa de viata mea, nu? Adica as putea chiar acum sa fiu atacata, dar ce ti-ar pasa tie? Atata timpcat reputatia ta de razboinic al Persiului nu ar fi patata ce ti-ar pasa? Dupa toate surioara ta mai mare adoptiva, Kimm ti-a daruit postul, cum ai putea sa il pierzi?...ce ar mai conta viata mea. Doar despre asta e vorba nu? Slujba ta...
Ryan se uita la mine cu ochii mari, nevebindui sa creada ca tocmai am tipat la el.
-Shailene eu....habar nu ai ce spui.
-A da? Nu am? Acum spui ca sunt si proasta?
Ce naiba ma apuca? Calmeazate Shailene, ce iti pasa ce crede el. Raman inerta in fata lui Ryan cu privirea atintita pe un nor alb si pufos de pe cer.
Ryan are cea mai mormantala privire, dar apoi deodata isi ridica privirea inapoi spre mine si...zambeste, nu pot sa cred...isi gaseste curajul sa zambeasca.
-Sti, ce ma trezit de fapt din nebunie, Shaile?
Nu ii raspund, dar el continuua.
-Sarutul tau.
Imi ridic privirea neputand sa imi cred urechilor, stie...isi aminteste...ce fac acum?
Nimic...pur si simu nimic, sau cel putin asa crede mintea mea, dar de fapt corpul meu face altceva, ma trezesc stand in fata lui si dandui o palma zdravana... ,iar el..zambests din nou..cum poate?
-Tocmai mi-am dat seama ca putem trece peste forta la antrenament..ai destula.
Se tine cu o mana de obrazul rosu pe care se vede inca urma palmei mele.
Ryan pleaca de pe punte si ma lasa singura privind in gol. Cad pe podea si izbucnesc in lacrimi. Nu stiu cata vreme am stat acolo privind in gol si plangand, stiu doar ca intre timp a inceput sa ploua zdravan si sa se faca frig, m-am ridicat la un moment de pe podeaua rece si uda al punti si m-am indreptat spre balustrada, pentru a privi apa. Picuri grei de ploaie lovesc suprafata lina a apei, stropind peste tot si devenind un singur lucru. Mintea imi e goala si imi simt tot corpul greu si epuizat, dar nu am chef sa ma intorc inauntru, vreau sa stau aici unde pot plange singura oricat vreau.
Imi privesc reflectia intr-obalta de apa de pe punte, am ochii rosi si parul brunet si sarmos mai electrizat ca nicioadata. Trag aer adanc in piept si imi sterg lacrimile cu padul palmei,apoi ma asez jos pe poadeaua rece a punti, fara sa imi pese cat de uda e si cat de frig imi este. Apoi zaresc ceva in apa...pare a fi....o coada...o coada lunga de sarpe...un sarpe foarte mare, cu solzi verzi si mari...nu..nu e posibil. Scutur din cap ca sa alung gandul si dau sa ma indepartez de balustrada, cand aud in spatele meu susurul spei si stropi mari lovindu-ma pe spate, ma invart stiind deja ce urmeazasi il vad, un monstru mare inalt de vreo treizeci de metri cu solzi mari si cap triunghiularturtit, ridicanduse din apa si intinzanduse in aet tot mai sus, privindu-ma cu ochii lui rosi de piatra. Tip.