Blestemul alegerii

Cap.44. Invadatori.

***** Luna straluceste deasupra noastra, rosiatica ca si cum ar fi acoperita de pete de sange, ce ironie...e ca si cum tot universul ar sti ca urmeaza o baie de sange. Cerul e intunecat si fara stele, intinzanduse lung inaintea noastra. Nimeni nu scoate o vorba marsaluind spre sediul dusmanului. Bel si Zack sunt in spatele meu si a lui Jo, urmati de Ilenia, parinti Bellei si parinti mei care au insistat sa ne ajute in calitate de membri ai ordinului. Ma tot gandesc la Denisse si Ryan....daca au fost rapiti azi noapte din casa in care ma aflam si eu...de ce nu m-au luat direct pe mine? Nu are nici o logica...toate indicile duc la faptul ca ei m-ar fi....m-ar fi...tradat. Scutur capul puternic si alung gandul acesta groaznic. Bellatrix vine langa mine.
-Esti bine?
Incuvintez dandumi seama cat de groaznic arat din moment ce Be si-a dat seama ca sunt ingrijorata. Daca i-as impartasi ideea mea? Nu....ar crede ca eu sunt tradatoarea. Cum pot gandi asa ceva in timp ce prieteni mei se afla in sediul Distrugatorilor torturati in cine stie ce fel...dar daca...Nu!!! Nu m-au tradat. Imi sunt cei mai buni prieteni.
Bellatrix continua sa se uite la mine asteptand.
-Doar ca...ma gandeam cate sanse avem sa castigam lupta. Sti tu....suntem mai putini si eu sunt si fara aparare.
-Tot nu inteleg de ce nu ai luat o arma...doar nu crezi ca bagheta va incepe sa functioneze asa pur si simplu doar pentru ca va sti ca ai nevoie de ea...nu merge asa.
De fapt chiar la asta ma gandeam, dar doar incuvintez, iar Be incepe sa construiasca un plan impreuna cu Zack si parinti ei.
-Cel mai usor e sa ii atacam direct, decat sa ii ocolim ascunzandune si furisandune, dar va trebui sa fim pregatiti.
-Ne impartim. Jo si Shay voi va veti furisa prin spate si veti gasi temnita in timp ce noi vom ataca direct creand o diversiune .
Incuvintez, luanduma dupa Johnny printre copaci pentru a ne face nevazuti.
-Trebuie sa fim atenti la paznici.
Sopteste Jo, uitanduse printre tufisuri.
-Sunt doi acolo in fata intrari.
Jo ridica arma si trage inainte ca eu sa pot spune ceva, iar unul dintre paznici cade la pamant in timp ce celalalt se uita pierdut in jur neintelegand ce la lovit pe tovarasul sau.
-Jo..nu!
Dar e prea tarziu, Jo ridica arma si trage si intr-al doilea paznic Distrugator.
-Ce e Shailene?
Spune Jo pe un ton rece si nepasator.
-Trebuia neaparat sa ii ucizi?
-Da.
Raspunde el poruncitor, dandumi de inteles ca discutia s-a incheiat. Ne uitam in toate directile si alergam spre intrare. Incerc sa deschid dar e incuiat.
-Vezi in buzunarele lor...e vreo cheie?
Jo se apleaca spre corpul unuia dintre paznici si ii scoate o cheie mare argintie din buzunar.
-Grabestete!
Bag cheia in broasca si deschid usa sediului, dupa care ne afundam in intunericul holurilor intortocheate sub forma de labirint.
*****
Intunericul ne inconjoara , aerul e rece si se simte un miros puternic de fier. Pasim cu grija pe podeaua scartaitoare si ne indreptam spre o usa mare de fier ce pare sa duca in jos pe niste scari de beton. Ezitam putin si apoi coboram. Intunericul se inteteste si frigul e si mai puternic. Alunec pe o scara ,iar bagheta imi aluneca din cizma.
-Jo! Asteapta..
Aud pasi lui Jo oprinduse si respiratia lui pe undeva aproape de mine ajutanduma sa caut.
-Am gasit-o.
Spun eu simtind cristalul rece in palma si asezand bagheta inapoi in cizma.
Ne continuam drumul in jod pe scari, alunec din nou, dar Jo ma prinde la timp de talie. Il vad zambindumi in intuneric.
-Impiedicat-o.
Ii intorc zambetul si ma pun inapoi pe picioare.
-Auzi si tu?
Il intreb ciulundumi urechile. Pleoscaituri de pasi pe cimentul rece...sunt clar pasi.
Nu apucam sa facem vreo miscare, o lumina alba se apropie de dupa colt. Lumina unei lanterne si susoteli.
-Ce facem?
Il intreb pe Jo, dar e prea tarziu, doi paznici se afla deja in fata noastra cu arme agatate de betelia pantalonilor. Din fericire Jo a luat-o inainte, stand cu arma ridicata spre cei doi paznici.
-Intrusi!
Da sa tipe unul dintre ei, dar Jo il impusca in brat.
-Taci s-au urmatoarea lovitura va fi mai bine tintita, intelegi?
Paznicul incuvinteaza distorsionat de durere.
Jo scoate un mic pistol din gheta si mi-l intinde facand semn spre al doilea paznic.
-Nu trebuie sa il ranesti...doar daca e nevoie.
Trag aer adanc in piept, dar fac ce imi spune. Indrept arma spre paznic.
-Acum, conducetine spre temnita!
Le porunceste Jo celor doi paznici ce par surprinsi de cerere, dar nu comenteaza. Continuam sa coboram scarile o vreme, dupa care ajungem in fata unei usi ruginite. Jo ii impinge pe cei doi paznici in fata, iar acestia deschid usa. Tin inca pistolul indreptat spre paznic, ma simt aproape...puternica facand asta. Intram in temnita, dar e prea intuneric ca sa pot vedea unde sunt Ryan si Den. Jo ii leaga pe cei doi paznici cu catuse dupa care ne uitam in jur.
-Denisse? RYAN? Unde sunt?
Jo se uita speriat spre mine apoi la cei doi paznici.
-Unde sunt?
-Cine? Cei doi aliati ce au sosit aseara?
-Aliati?
Jo da din cap necrezandusi urechilor, dar eu...nu su t deloc surprinsa cea ce ma face sa fiu foarte nervoasa.
-Stai aici si pazestei ..eu merg sa cercetez putin si sa ii caut pe ceilalti.
Spune Jo incepand sa urce scarile in graba.
Inca am indoieli ca prietwni mei ma tradeaza...nu e posibil...ei nu ar face asa ceva..nu?
Alunec cu spatele lipit de peretele rece al temnitei. Unul dintre paznici ma priveste ranjind.
-Nu o sa ne faci nimic...pari o fetita de treaba...haide...elibereazane.
Nu ii bag in seama, sunt prea ocupata cu propile fanduri dar el continuua.
-Tu nu esti asa rea,nu? Nu ai curajul sa ne..
Nu stiu ce ma luat dar ma trezesc indreptand pistolul spre paznic si apasand tragaciul. Eram doar...incercam sa gandesc, iar el tot vorbea si ..îh...ce am facut? Paznicul urla de durere tinanduse de picior.
Ma ridic numaidecat si imi dau parul pe spate.
-E vina ta ca mai suprapreciat.