*****
Deschid ochii si privesc printre gene la luna ce sclipeste mare si rotunda deasupra mea. E luna plina. Crengile acopera usor conturul sferei mari si luminoase. Razele slabe de lumina, patrund printre crengi, luminand unele locuri, pe iarba, unde firisoarele subtiri si verzi, par intunecate. Aerul e proaspat, ca in toate noptile de vara si se simte parfumul frunzelor verzi din copacii, inalti. Ma uit spre orizontul infinit, la cerul de un albastru purpuriu, ce pare fin ca matasea, fara nori, fara vant, doar o perfectiune infinita. Simt senzatia de gol in stomac si imi dau lacrimile, ma simt singura, fara speranta intr-o lume in care nu am sanse sa supravietuiesc. Am acceptat de mult faptul ca voi muri, cea ce mi se pare trist, mi se pare foarte trist sa fi nevoit sa te impaci cu ideea de a muri si de a pleca pe veci. Nu sunt sigura daca cred in rai si iad. Adica, matusa mea a fost mereu o persoana foarte credincioasa si si eu ma rog destul de des, dar nu pot crede in ideea ca ar fi ceva dupa moarte, nu cred ca e altceva decat un gol mare si intunecat, o gaura neagra infinita. Dar, nu asta e problema, dupa cum am spus, nu imi pasa daca mor, ci daca voi rani pe ceilalti. Imi amintesc cand Ilenia a spus ca pentru ai ajuta pe ceilalti trebuie sa ma gandesc intai la mine insumi ,dar imi e greu sa nu ma gandesc ,daca voi gresi? Daca voi face o alegere gresita, ce ii va pune pe toti in pericol? Nu mi-as putea ierta asta. Imi e frica. Imi e frica sa aleg. Imi e frica sa gresesc. Alegerea ce trebuie sa o fac, nu e parte dintr-o profetie, ci dintr-un blestem. Sunt blestemata sa aleg.
*****
Il zaresc pe Gabe, ce sta intins pe un petic de iarba, cu raze de luna ce ii danseaza in jur ,respirand regulat. Privesc cum pieptul lui se ridica, apoi coboara si suspina in somn. Acum am sansa sa cad cat de grava ii este rana, dar nu am curaj. Daca as privi si as afla ca e grav ranit, as fi intr-o situatie si mai rea decat sunt acum, plangand in hohote cu palma la gura pentru a imi opri geamatele ce ii lot trezi pe ceilalti. Nu vreau ca ceilalti sa se trezeasca, nu vreau sa fiu consolata, nu vreau sa mi se spuna ca totul este bine, pentru ca eu stiu ca nu e delic bine si nu imi place sa fiu mintita. Simt cum totul incepe sa se invarta in jurul meu si incerc sa imi sterg lacrimile, dar ele continuua sa siroiasca, ca o cascada, tot mai multe. Daca ar exista rai si iad, fac pariu ca nu as ajunge in niciuna dintre ele. Nu sunt o persoana deloc demna de rai, de perfectiunea lumi de sus, de puritatea unui inger. Ochii mei nu sunt destul de buni pentru a privi nori ,de sus. Dar, nu sunt demna de iad, acolo as fi ca o tradatoare, invatata de mica sa se roage si sa creada in lumea cea de sus. Nu sunt chiar atat de rea incat sa ard in flacarile iadului. Am fost mereu asa, pe dinafara, ne reusind sa ma integrez intr-o anumita categorie. Asa eram si la scoala, in Durmstang. Eram prea desteapta pentru grupul fraierilor, prea saraca pentru grupul bogatasilor si prea normala pentru grupul olimpienilor, desi toti prieteni mei erau olimpieni, niciodata nu m-am simtit dea lor. Au fost mereu cele trei grupuri si Shailene Einrin.
O privesc pe sora mea, adormita si ea pe iarba. Sta intinsa, lunga pe o parte, cu firisoare de iarba ghidilandui un obraz si cu parul blond, buclat cazandui in jurul capului. Ochii ei albastri, sclipesc in razele de lumina a lunii si uneori strange din buze, in timp ce viseaza. Ma intreb cum de suntem atat de diferite, desi surori si nu ma refer la aspect. Ea e cea mai desteapta si perfecta persoana pe care o cunosc. E mereu iubita de toti, e prietena cu toata lumea, ii ajuta mereu pe toti , e curajoasa si nu ii pasa de consecinte atunci cand face ceva. Eu nu sunt asa. Nu mi-as risca viata pentrj cineva. Sau as faceo? Cum plt sti acum? Adica nu prea ai de unde sti pana ce nu te afli in situatia de a alege, iar eu stiu prea bine cum e sa te afli in astfel de situati....cel putin voi sti. Nu sunt prietenoasa si nu sunt atat de desteapta ca si ea, desi am medii foarte mari , asta nu inseamna ca sunt si desteapta,dar sora mea e. Singura mra prietena buna, e Clarisse si sincer uneori mi se pare enervant cand altcineva vrea sa vorbeasca cu mine. Nu sunt curajoasa...nu cred ca sunt. Nici asta nu pot sti pana ce nu ma voi afla in situatia de a face ceva ce sa demonstreze ca sunt sau nu curajoasa. Sunt geloasa pe sora mea ca e atat de perfecta, spontan, fara sa vrea. Ea nu vrea sa fie asa, pur si simplu este si o iubesc pentru asta. Nu e genul de fata ce sa isi doreasca note mari si sa se puna bine pe langa profesori, ea pur si simplu le merita, nu e genul ce sa isi doreasca sa fie frumoasa si sa se umple de machiaj si haine scumpe, ea pur si simplu este si gata, nu se straduie sa fie cum vor alti sa fir, e ea insusi si e perfecta. Kimm, sta intinsa langa Ilenia, cu capul pe rucsacul ei, si cu o palma sub obraz. Parul negru si pistrui ei imi amintesc mult de fiica lui Zeus. Mereu mi-au placut legendele cu zei greci si poate tocmai de aceea mi se pare ca, Kimm e asa frumoasa, pentru ca imi aduce aminte de momentele in care ma ascundeam in podul casei citind carti cu zei, in loc sa imi fac temele de vacanta sau sa ma joc afara cu ceilalti copii care atunci erau de varsta mea, cum ar fi Chaile Meninger, care acum e una dintre fetele ce se dau cu fard de pleope de culori prea stridente si poarta bluze cu decolteuri prea mari sau Dominic O' Lasen care acum e capitanul echipei de fanjazz, jocul cel mai faimos al Darmstangului, al carei cel mai buni jucatori vin din scoala noastra, eu nu am fost niciodata interesata de jocul asta, dar tot restul lumi este, iar in timp ce toti ceilalti copii stateau afara invatand sa joace fanjazz de la copii mai mari, eu ma ascundeam in pod citind sau scriind povesti. Imi amintesc cand Gabe ma gasit ascunsa acolo scriind ,iar de atunci isi petrecea mereu timpul liber scriind povesti pentru mine, preferata mea fiind Cerul si pamantul, o poveste de dragoste despre pamant , ce se indragosteste de cer si sufera pentru ca nu pot fi impreuna. Ma apropriu incet de Gabe si il privesc dormind, vreau atat de mult sa vorbrsc cu el, dar nu pot, el nu se trezeste. Poate ca ma poate auzi oricum, cine stie?
-Gabe? Nu stiu daca ma poti auzi, dar eu am nevoie sa iti vorbesc. Îhm...ce zici daca iti spun o poveste? O poveste scrisa de autorul meu preferat, un baietel de opt ani ce a scris o poveste pentru sora lui.
Gabe sta nemiscat, dormind linistit, pare atat de incruntat si indurerat.Incep sa soptesc usor.
-Intr-o dimineata, cerul stralucea albastru, cu nori pufosi ce il impodobeau si soarele ce il mangaia. Pamantul sclipea de verde si parfum, dar durerea il impanzea, deoarece se simtea gol, fara sens si fara folos, era atat de departe de a fi fericit....
Noaptea stelele sclipeau pe cer, il faceau sa straluceasca si sa umple atmosfera de melancolie, dar Pamantul era din nou trist pentru ca iubirea ii era in zadar, pentru ca ori ce ar fi facut nu ar fi putut iubi pe cineva mai mult decat cerul. Frumosul cer acoperit de stele sau nori, sclipitor si infinit.
Pamantul a continuat sa fie trist in timp ce, cerul stralucea de frumusete, departe de el, pana intr-o dimineata cand soarele nu a mai aparut, iar cerul de dor si tristete a cazut, astfel pe Pamant si de atunci cerul si Pamantul formeaza o familie fericita.
Gabe isi misca usor mana. Cred ca ma auzit. Tresar de bucurie si zambesc larg, dar apoi cad inapoi in genunchi langa fratele meu cand el incepe sa tuseasca cumplit. Deschide ochii si ma priveste.
-Ma poti ierta?
Ma uit la el si ochii mi se umple de lacrimi.
Mi se pune un nod in gat si nu pot spune nimic altceva decat:
-Normal ca te iert.
Fratele meu, inspira si expira tot mai repede dupa care tot mai incet. Il tin de mana in timp ce el sta cu capul in poala mea. " Nu ,Gabe, nu imi poti face asta!! Ramai cu mine, te rog ramai aici. Nu ma poti lasa, nu poate fi real..."
Dar, este real, este real cerul de deasupra mea, pamantul de sub mine si fratele meu ce mi se stinge in brate. Simt cum cerul si Pamantul au cazut peste mine si nu vreau decat ca fratele meu sa respire din nou.
(LASATI COMENTARI , VA ROG!!)
![](https://img.wattpad.com/cover/34052179-288-k79882.jpg)
CITEȘTI
Blestemul alegerii
FantasyImaginati-va ca sunteti in viitor, intr-o lume izolata de restul umanitati. Imaginati-va ca o noua era e pe cale sa inceapa, razboaie intre cele doua lumii, iar viata tuturor depinde de o singura persoana. O singura fata a fost blestemata sa aleaga...