Blestemul alegerii

Cap.14. A doua alegere.

*****
Stau inca nemiscata si privesc cu gura intredeschisa la cascada nesfarsita din fata mea. La scurt timp aud fosnetul aripilor lui Lucky si il vad cum fandeaza si aterizeaza pe umarul meu. Dintre copaci apar si ceilalti, privind surprinsi la peisajul ce li se intinde in fata ochiilor. Cu toti stam nemiscati si privim, fara cuvinte. Ce ai putea spune despre asta? Stiam oricum ca nu ma va lasa sa trec prea usor, mi-a spus-o chiar ea, de ce sunt atat de surprinsa?
Atunci apare. Fata cu ochii albi, goi si par lung negru, desculta pasind la vreo cinci centimetri deasupra pamantului, se materializeaza in fata noastra. Aud un icnet de spaima din spatele meu si o vad pe Ilenia ascunzanduse in spatele lui Kimm. Tocmai mi-am dat seama ca e prima data cand ei o vad pe ea, vanatorul de vise. Fac un pas in spate, simtind nevoia sa ii ascund cat de mult pe ceilalti, sa ii protejez si o parte din mine spera ca vanatorul de vise sa nu ii fi observat inca. Inghit in gol si fata cu ochii albi si goi zambeste intr-un fel infricosator.
-Ti-am spus ca te voi opri mai incolo, nu?
Incuvintez. Da, mi-a spus, dar nu m-am prea gandit la asta in momentul ala, iar acum ea e aici pregatita sa imi puna capat zilelor. Un gand ce normal nu isi are loc j ntr-un astfel de miment imi trece prin minte, cum au trecut parintii mei de ea? Oare si pe ei i-a oprit? Si totusi ei sunt vii si ma asteapta la celalalt capat al acelei Marii afurisite. Trebuie sa ajung la ei, sa ii imbratisez si sa le spun ca ii iubesc. Simt cum prind putere si imi ridic barbia si imi indrept spatele. Daca ei au trecut de spirit, o voi dace si eu....pentru ei si pentru Gabe.
Vanatorul de vise incepe sa rada sonor cand ma priveste prinzand incredere.
-Chiar crezi ca vei trece de mine? Ce dragut...te crezi o adevarata eroina, nu Shaile? Dar nu esti...esti doar un copil.
-Toti eroi din povesti sunt copii.
Ma trezesc eu spunand si imi dau seama ca vanatorul de vise se incrunta, asa ca continuu.
-Toti eroi de poveste sunt copii, deoarece doar ei pot crede in asa ceva, ei pot sa isi creeze propia lume in care sunt eroi in timp ce adultii nu...deci da...sunt o eroina daca asta vreu.
Spiritul rade infundat si ma priveste strangand din pumni.
-Cum sa nu. Haide sa trexem la ce e mai important, Shailene. Stiu cat de mult vrei sa ajungi in Persiu, sa iti vezi parinti si sa iti indeplinesti misiunea...sti intr-un fel imi pare rau ca trebuie sa fiu fix eu cea care te impiedica, de fapt nu sunt rea, Shaile...dar am o misiune si eu, anume sa nu te las sa treci.
O privesc inexpresiv. In spatele meu, Ilenia rasufla greu si aproape ca ii pot auzi inima batand neregulat. Ryan are ochii violeti atintiti pe chipul vanatorului de vise, privind-o cu duritate, iar Kimm incearca sa isi mascheze frica.
- Dar, pot face o exceptie pentru tine~-continuua ea, privindu-ma sau cel putin asa cred...e greu sa iti dai seama din moment ce are ochii complet albi~ te pot lasa cu o conditie...vrei sa sti care este, Shailene?
Normal ca vreau! Chiar se distreaza vazanduma cu sufletul la gura, nu? Adica ce tot spun..normal ca se distreaza, asta face ea. Incuvintez, nerabdatoare.
-Ei bine Shailene, poti alege...sa pleci doar tu sau deloc.
Pot sa jur ca mi s-a oprit inima pentru o secunda si timpul s-a oprit. Eu chiar am fost blestemata sa aleg.
*****
Totul sta in loc cateva minute. Privesc in spatele meu, la sora mea speriata de moarte, la Ryan si la Kimm, toti cu priviri foarte indurerate. " Accepta" imi soptesc ei, dar normal ca nu am de gand sa ii ascult. Cum as putea sa ii las aici? Cum as putea sa o las aici pe sora mea care a renuntat la tot ca sa ma urmeze, ca sa imi fie alaturi. Cum ma pot duce in Persiu, fara Kimm, cum m-as putea duce in lumea pe care o conduce, fara ea? Nu ii voi lasa singuri. Nu ii voi lasa sa moara. Gandul imi fuge din nou la parintii mei...si pe ei i-a pus sa aleaga? Oare l-a pus pe tata sa aleaga intre mama si propria viata sau invers? Si totusi au ajuns in Persiu impreuna...trevuie sa existe o cale de misloc, dar care e? Incerc sa imi storc mintea in cautarea unui raspuns. Cum sa scapam toti cu viata din situatia aceasta? Of..te rog...te rog fa sa gesesc o solutie!!
-Deci, Shailene? Ce alegi?
Deodata in minte imi apar ultimele cuvinte pe care mi le-au spus parinti mei in ultimul vis in care i-am vazut. Visul din ziua festivitati..." Indrazneste si invinge!"...Ce sa indraznesc? Oh..de ce nu puteau si ei pur si simplu sa imi spuna ceva de genul: "cand vei fi in situatia de a alege intre viata prieteniilor tai si binele intregi umanitati sa sti a trebuie sa spui asta...." de ce nu au facut asta? Le era greu? Indrazneste...indrazneste...Imi amintesc deodata momentul cand m-am certat cu Gabe din cauza ursuletului de plus pe care mi-l daruise matusa, iar el il stricase....nu mai stiu exact ce se petrecuse ,din moment ce aveam cinci ani, dar stiu ca atunci mi-am dat seama ca e mult mai usor sa spui cea ce vrei in mod direct si vei usura situatia.
-Vreau calea de misloc.
Se uita incruntata la mine.
-Care mai e si aia? Nu am sous nimic de nici o cale de misloc.
-Ai spus ca ori plec eu singura ori murim cu toti...calea de misloc e sa plecam cu toti....un amestec dintre cele doua.
Rade cu pofta si imi zambeste ca si cum as fi un copil prost si neandemanatic....nu ca nu ar fi asa.
-Crezi ca e atat de usor? Ce crezi...ca ti-am dat un fel de test de inteligenta ca sa vad daca esti in stare sa gasesti o solutie? Nu ,Shailene...iti fac foar o favoare...accepti sau nu?
Nu a mers...oh...ce trebuie sa fac? Daca nu aleg acum ne va ucide pe toti...stai putin!! E un spirit....in ce fel ne poate ucide? Doar in fel mental...daca m-as putea opune...
-Ce zici daca ti-as propune altceva?
Isi incruciseaza bratele semitransparente la piept si ma priveste intrebator.
-Sa auzim.
-Pai...facem asa, daca reusesti sa imi torturezi mintea si nu i sa mai rezist ne ucizi pe toti, dar vei incerca diar cu mine!! Daca reusesc sa rezist, ne lasi sa plecam.
Rade extasiata si ma priveste printre gene.
-Bu stica niste distractie...bine, batem palma. Esti pregatita?
Incuvintez si deodata ma simt cuprinsa de senzatia decadere in gol si totul se intuneca.
*****
Il vad pe Gabriel in data mea, sta inert pe jos si nu respira. Imi simt lacrimile incepand sa siroiasca pe obraji si cad la pamant. Gabe....nu mai e. Durerea din seara acea imi creste din suflet pana in varful degetelor si in glezne. Mi se misca in cap o serie de imagini cu Gabe, cand eram micu si ne jucam in curtea din spate sau cand...stai putin..toate astea s-au mai petrecut, s-au mai petrecut o data si am suferit pentru ele o data, nu e real. Cad din nou in intuneric si apoi imi vad parinti. Mama si tata stau in fata mea tinanduse de mana dupa care cad in craterul acela. De data acesta nici nu imi mai las lacrimile sa iasa doar strang din pumbi si imi repet ca nu e real....de fapt nu a fost niciodata, a fost mereu un vis. Cad din nou in gol si vad doar intunericul. Mult intuneric. Oare s-a sfarsit? Vanatorul de vise a incetat? Si-a dat seama ca nu ma poate controla? Atunci aud un tipat. Un tipat intens ce imi tiuie in urechi si imi face pielea de gaina, e sora mea.....apoi tipatul devine mai profund...sunt mai multe persoane. Mama,tata, Ilenia, Gabe, Ryan si Kimm, matusa si Clarisse...cu toti tipa suferinzi. Imi simt inima sfasinduse desi stiu ca nu e real. Fetele lor mi se invart in minte si cu toti repeta acelasi lucru " E vina ta!" ....lacrimile incep din nou sa imi curga si de data acesta nu reusesc sa le opresc. Stiu ca nu e real, dar tot doare....cum sa opresc asta? La un moment dat ma aud doar soptind " e vina mea", nu stiu cand am gandit asta sau daca am facut-o macar dar totul a disparut. Simt nisipul moale ondulanduse sub mine, il strang in pumni ajutanduma ca sa ma ridic. Primul lucru pe care il vad e tarmul, tarmul indepartat si loc ul unde se intalneste apa cu cerul, apa verzuie si cerul albastru intens pe care acum utesc stele. Tarmul....vad tarmul. Cascada a disparut si acum nu ne mai opreste calea. Sunt derutata...am rezistat, dar cum? Nu am facut decat sa imi recunosc vina...asta e. Pe alti poate i-ar fi speriat ca toti cei pe care ii iubesc sa puna vina pe ei pentru distrugerea vietii lor...dar pe mine nu, doar mi-am recunoscut vina...nu a ales modul potrivit de a ma inebuni, su t mai curajoasa de cat credea...sau decat credeam. Ma ridic ametita si sora mea se repezestw pe mine. Ma strange cam prea tare si izbucneste in lacrimi. La scurt timp apar si Kimm si Ryan.
-Ai reusit.
Imi spun ei fericiti, iar eu nu pot face altceva decat sa privesc tarmul. Am reusit sa evid o a doua alegere, asta e tot cea ce imi trece prin cap.