Blestemul alegerii

Cap.24. Naufragiati.

Ma trezesc mai odihnita ca niciodata desi i tr-un fel am muncit toata noaptea in cautarea unui raspuns...si l-am gasit. Nu mai vreau sa imi umplu capul cu tot felul de intrebari acum, mai bine astept pana cand voi putea sa pun aceste intrebari parintiilor mei. Ma ridic in capul oaselor si ating usor poadeaua rece cu varful degetelor, pasesc tarsait pana la dulapul cu haine si imi o pereche de pantaloni lungi pe care ii pregatisem in caz de vreme rea, o bluza si hanoracul. Ies pe hol si intru in baia racoroasa in care patrunde un vant puternic, inchid fereastta si ma spal. Cand intru eu in sufragerie, ceilalti sunt deja acolo, pe canapea si au cele mai infricosate chipuri vazute vrrodata.
-Crezi ca e grav? Intrraba Ilenia.
-Probabil. Ii raspunde Ryan.
Despre ce vorbesc? Oh...nu am chef de slte vesti proaste. Ma asrz vigilenta pe fotoliul de langa Kimm di ii privesc ingrijorata pe fiecare asteptang sa mi se spuna si mie ce se petrece, dar observ ca nimeni nu are itentia acesta asa ca ma simt nevoit sa intreb.
-Ce sa fie grav?
Ilenia ofteaza si isi ravaseste parul blond buclat.
-Monstrul a spart camera boilerelor.
Raman privind-o cu ochi mari. Nu imi vine sa cred...Ne-am putea scufunda? Intreb eu in minte, dar Ryan da sa imi raspunda cea ce inseamna ca am vorbit cu voce tare.
-Am un plan ca sa nu ne scufundam.
Toate ne uitam cu mare atentie la el.
-Mai avem foarte putin pana in Persiu, maxim in seara acesta ar trebui sa fim acolo, dar nava nu mai are mult, probabil cateva ore, pana sa se umple de apa si sa se scufunde. Daca am reusi sa marim viteza navei destul incat sa aducem timpul pe care il mai are nava si timpul pe care il mai avem pana in Persiu, la aceasi suma...
-Am reusi sa ramanem vii.
Completeaza Ilenia, iar Ryan incuvinteaza stand e ganduri. Pare un plan destul de bun, dar cum am putea calcula viteza necesara?
-Viteza este egala cu distanta supra timp.
Imi raspunde Ryan ca si cum mi-ar fi auzit intrebarea. Kimm se ridica si aduce harta .
-Suntem aici, la trei grade latitudine, sase grade longitudine, cea ce inseamna ca mai avem.....o suta cincizeci de kilometri.
-Doar atat? Esti sigura?
Intreaba Ryan surprins, iar Kimm oncuvinteaza.
-Bine...deci distanta este o suta cincizeci kilometri, iar timpul...nu stiu sigur cat mai are nava de suportat, dar cu siguranta nu mai mult de cinci ore.. .
Sporovaieste el in timp ce scrie numere si calcule pe o foaie.
-Evrica, trebuie sa marim viteza la treizeci de kilometri pe ora.
Ryan si Kimm se ridica amandoi deodata si se repezesc spre punte. Ilenia sta un fata mea intinsa pe canapea, jucanduse cu lantisorul primit de la matusa de ziua ei, anul trecut. Un lantisor de argint, subtire ,cu un medalion in forma de orhidee.
-Deci nu mai facem petrecerea acea?
Imi vine aproape sa rad, noi vorbim aici de scufundari si moarte, iar ea are chef de petrecere?
-Daca ramanem in viata pana atunci promit sa ma revansez in Persiu .
Zambeste jucaus.
Ies din camera indreptandu-na spre punte, unde Kimm si Ryan se ciondanesc pe care sa invarta carma. Ma pufneste rasul. Aveau dreptate cand au spus ca ei doi sunt ca si doi frati adoptivi....mai rau de atat.
Dupa toate Kimm e mai mare decat mine doar cu cinci ani, deci cu trei ani mai mare decat Ryan, plus ca se cunosc de cand erau copii, e normal sa fie ca si frati, mai ales ca au fost crescuti amandoi de mama lui Kimm....ma intreb cum arata mama lui Kimm, cine stie daca ea seamana cu mama ei fiind atat de frumoasa.
-Ce ati spune daca manuiesc eu carma?
Pentru o secunda se uita la mine si se opresc din lupta pentru carma. Probabil ca abea si-au dat seama de prezenta mea.
-Dar, tu ai mai facut-o o data!!! Nu e corect.
Spune Ryan parand un copil smiorcait.
Se lasa tacerea dupa care izbucnim toti in ras.
-Ok, hai sa o lasam pe Shaile sa manuiasca carma, e mai bine decat sa ne certam toata dupamiaza.
Spune Kimm inca razand. Ryan incuvi teaza schimbandusi pozitia de pe un picior pe altul si tinand harta in mana. Ilenia apare si ea pe punte si se unta si ea la harta de dupa umarul lui Ryan.
-Ok, deci , Shaile? Esti pregatita? Trebuie doar sa invarti carma cat de mult poti pana ce.....unde loi fi pus?
Spune Kimm scotocinduse prin buzunare.
-A uite! E un aparat ce masoara viteza. Cand ajungem la treizeci de kilometri pe ora iti spun si te opresti.
Incuvintez si incep sa rotesc carma, iar Kimm porneste aparatul ce incepe sa bazaie. Rotesc carma cu toata puterea, tot mai mult, tot mai mult....si..
-Stop! Ok, perfect. Mergem cu treizeci si cinci de kilometri, pentru orice eventualitate in caz ca nava ar rezista mai putin de cinci ore.
Incuvintam cu toti si ne indreptam spre salon. Ma trantesc pe o canapea si apuc cartea mea cu ingeri cazuti, vrand sa recitesc capitolele preferate. Ilenia se intinde pe canapea jucanduse cu lantisorul ei, Ryan se aseaza pe fitoliul din fata mea jucanduse cu afine le care ne-au mai ramas, aruncandu-si cate una in gura, iar Kimm se apuca de desenat, ii privesc mainile miscand creionul usor pe suprafata hartiei, creand modele. Ma ridic si ma indrept spre camera cu vise de unde insfac un caiet gol cu foi cartonate si un creion. Ma duc inapoi in salon si ma arunc in fotoliu. Ma gandesc la ce as putea desena, iar in fata ochiilor nu imi apare decat imaginea muzei mele, fata inger-demon, asa ca incep sa fac conturul fetei ei.
-Suntem in douazeci si unu septembrie...
Spune Ilenia facand-o pe Kimm sa tresara.
-Oh..esclama ea, deja?
Ilenia incuvinteaza zambind si observ ca si Ryan ii zambeste lui Kimm.
-Ce e in douazeci si unu septembrie? Intreb eu simtindu-ma o prostuta .
-Maine e ziua lui Kimm, face douazeci si doi de ani ..coincidenta ciudata.
Ii zambesc lui Kimm, dar ea nu pare prea incantata. Ce ciudat ca e presedinta la douar douazeci si doi de ani, e atat de tanara. Eh...cine stie cum sunt regulile in Persiu.
Continuu sa desenez trasaturile ingerului meu demon cand deodata un sunet asurzitor umple incaperea. Nava incepe sa huruie. Ne uitam uni la alti intrebator dar si banuitor, dupa care urcam pe pu te in graba. Ryan isi da cu capul de peretele cabinei.
-Cum am putut fi atat de prost?
Ne uitam toate la el speriate.
-Erau cinci ore pentru fiecare boiler, dar sunt trei boilere si....of ...sunt asa de prost!!!
Kimm inchide ochii ingrijorata, iar Ilenia priveste in jur pierduta.
-Ce facem acum?
Kimm ridica din umeri in timp ce Ryan continua sa se dea cu capul de perete .
Privesc din greseala in zare si inima mi se strange de emotie si bucurie. Se poate sa fie doar un miraj? Imi musc buza, m-a durut....nu a fost doar un miraj....chiar vad Persiul.

*****
Privim cu toti la bucata de pamant in timp ce nava continuua sa huruie.
-Nu va rezista pana pe pamant. Trebuie sa inotam..
Ma cutremur la spusele lui Kimm, dar ne indreptam cu toti spre camerele noastre. I.i indesc in rucsac toate hainele, cartea si....simt ca am uitat ceva...dar ce? Alerg fara sa ma gandesc spre canera cu cosmaruri si indes panza cu tabloul parintilor mei in rucsac, e mare, dar nu indeajuns incat sa nu incapa . Alerg inapoi pe punte.
-Si acum?
Intreaba Ilenia inspaimantata. Kimm se grabeste spre usa cabinei si incepe sa deacu piciorul in ea nervoasa, pana ce acesta iese din balamale.
-Wow...
Esclama Ryan.
-Toata lumea sus.
Spune Ilenia afisand din nou fata acea fotarata pe care o admir la culme.
Ryan se indrepta spre barele de fier ale balustradei si isi scoate sabia din rucsac.
-Chuar crezi ca o sa poti ru...
Nu apuc sa termin fraza ca a si rwtezat o bucata de balustrada astfel incat sa poata cadea usa de lemn in apa.
-Cum ai facut? Il i treb bulbersata.
-Pumnal de seraf.
Spune el ranjind.
-Cate sanse sunt ca bucata asta de lemn sa nu cada cu fata in jos si sa ne inecam?
Intreaba Ilenia .
-Putine. Spune Ryan tachinand-o.
Eu, Kimm si Ilenia ne asezam pe usa de lemn in timp ce Ryan imoinge din spate pana la balustrada, in timp ce cadem imi inabus un tipat, dar Ilenia nu se mai straduie sa se abtina. Deschid ochii si zambesc. Plutim pe apa indreptandune spre Persiu in timp ce nava in spatele nostru se scufunda incetul cu incetul.