Blestemul alegerii

Cap.13. Evadarea.

                             *****

Ovationari si chicote, doar asta mai aud in jurul meu. Ilenia ma imbratiseaza si imi spune cat de geniala sunt ( are dreptate, nu?....mda bine, modesta ok!). Lucky zboara de pe mana mea pe a lui Ryan si el tresare, dupa care chicoteste ca un copil, la vederea unui catelus. Ma intristez brusc, amintindumi ca Gabe nu e aici, el nu se poate buxura alaturi de noi. Imi curge o lacrima pe obraz si ii simt alunecarea fierbinte pe piele, dar o sterg repede ca sa nu o vada Ilenia, stiu ca si eu am fost distrusa si trista, dar ea se manifesta altfel, stiu ca inauntrul ei e o tornada care va izbucni la un moment dat, in timo ce tornada mea s-a risipit pe moment. In momentul asta, Gabe, ar fi venit la ea si ar fi ghidilat-o sau ar fi facut o gluma stupida din lista lui lunga, facanduma sa rad oricum cu expresile lui faciale super "interesante". Ce tot faci? Nu te mai gandi la asta!!! Traieste momentul, da asta fa!!....Nu pot. Decid sa continuu planul, asa ca il las pe Lucky sa zboare deasupra nostra, stiu ca el va cauta o iesire fara sa ii spun. Vulturi sunt inteligenti, isi dau seama de sentimentele din jur, iar acum isi da seama ca suntem intr-un necaz si din instinct va cauta iesirea. Nu am citit asta nicaieri si nici nu mi-a spus nimeni, doar pur si simplu stiu. Lucky se ridica maiestuos in aer si ramane acolo, batand din aripi inca cateva minute, uitanduse in jur. Dupa cateva minute, timp in care ne pregatim de plecare, Lucky, incepe sa zboare in directia unui luminis. Il urmam cu greu pe vulturul, ce zboara foarte repede, fandand si rotinduse in aer. E greu de urmat. Trecem de luminis si de un mic raulet, dupa care trecem untr-o zona in care nu am mai fost. Dupa o ora, cred, in care am trecut doar pe langa copaci, multe trunchiuri ce continuua la nesfarsit si nimeni nu spune nimic, incep din nou sa ma fandesc la dratele meu, asa ca imi mut gandul spre razboiul pe care va trebui sa il provoc, sau mai degraba il voi provoca involuntar. Un razboi intre cele doua lumi...eu de ce parte voi fi? Deodata ma i-a un sentiment de neliniste si imi vin in minte ultimele cuvinte ale profetiei "...ea singura va lupta, spre o noua era ne va indruma."

Singura va lupta...singura.

Sirul gandurilor imi este intrerupt de Ilenia.

-Cat timp vom tot merge? Ce ar fi daca l-ai opri pe Lucky si continuam maine?

Ce nume stupid, oare de ce l-am botezat asa? A, da..Ilenia la botezat.

-Mda nici eu nu mai pot.

Spune Kimm, respirand neregulat.

Fluier si intind mana. Lucky se intoarca, fandeaza facand vant cu aripile lui lungi si se aseaza pe bratul meu. Ne pregatim sacii de dormit pentru noapte, dupa care mancam niste afine, radem putin, plini de speranta, dupa care ne intindem in sacii nostri de dormit. Dupa cateva minute, o aud pe Kimm sforaind si observ ca si Ilenia doarme dusa. Am ramas singura cu gandurile mele. Imi apare in minte din nou intrebarea ce ma rascoleste de o vreme" ce alegere voi face?" Cred ca ar trebui sa stiu asta, din moment ce e alegerea mea, dar nu stiu. Probabil ca uneori facem alegeri fara sa fim constienti ce reprezinta ea de fapt, ca si copii de pe strada Hamnoker, pe care ii vedeam droganduse in fiecare zi, cand mergeam la scoala. Ei au ales fara sa stie ce. Dar, se pot face si alegeri care sa nu te afecteze. Ca si atunci cand alegi intre inghetata de vanilie si ciocolata, ori ce ai face nu iti va influenta viitorul, poate doar cu putina dezamagire daca inghetata nu e buna, dar nimic mai mult. Sper ca alegerea mea va fi una ce nu imi va afecta viata in mod grav, eu vreau doar ca totul sa revina la normal. As fi vrut sa nu o fi urmat pe Kimm, sa nu imi abandonez familia si prieteni, sa nu imi fi dorit atat de mult sa vad Persiul incat sa fac o alegere gresita, ce l-a costat viata pe Gabe......tresar. Alegerea ce mi-a schimbat viata, sm facut-o de mult si a fost una cu consecinte grave....

                              *****

Stau cu ochii atintiti la cerul de deasupra mea, in timp ce incerc sa chem somnul la mine, dar el se opune drastic. Atunci cand stai pe spate si nu e nimic in jur, copacii sau cladiri care sa intre in peisaj, e aproape ca si cum ai privi cerul de sus, ca si cum cerul si Pamantul ar face schimb de locuri si te-au afla deasupra cerului. O lacrima mi se revarsa pe obraz, fara sa imi dau seama, ma gandeam la fratele meu, dar..nu doar la el ci si la matusa mea, la singura mea prietena, deoarece nu am pierdut doar un frate ci si pe ele, desi inca sper,stiu ca nu le voi mai vedea vreodata.