Blestemul alegerii

Cap.42. Inceputul revoltei

PARTEA A PATRA
RAZBOIUL

Aud suspinele si gemetele Ileniei tare in ureche, in timp ce ea plange pe ghemuita la umarul meu. Ilenia ne-a explicat prin sughituri ca fata de pe scari se numea Marie si lucra cu ea la medicina, iar principalul motiv pentru care se imprietenise cu ea a fost pentru ca semana mult cu mine desi era cu doi ani mai mare. Doamna Sourlei sta teapana in fotoliu uitanduse fix in directia opusa Ileniei pentru a evita sa o vada plangand. Denisse imi face semn cu capul spre sora mea si apoi spre scari. Imi linistesc putin sora pana cand lacrimile se opresc si apoi o conduc dus sa se odihneasca. Cu siguranta nu vrem sa vorbim despre Marie in preajma ei. Dupa ce cobor inapoi in sufragerie si ma arunc in fotoliul mare si pufos, Ryan, Zack si Jo se aseaza in jurul meu toti trei cu o expresie dura, iar fetele lui Be si Den nu arata altfel.
-Cred ca ne e clar tuturor de ce a fost ucisa fata acea.
Spune doamna Sourlei pe un ton calm, dar rece. Cu toti incuvinteaza cu exceptia mea. Stiu de ce a murit fata acea, dar nu vreau sa recunosc ca e intradevar asa. Ryan ma strange tare de mana si ma saruta pe frunte.
-Am facut cu toti un juramant.
Incearca sa destinda atmosfera zambind malitios, dar de la Ryan toti o iau drept gluma.
-Trebuie sa o protejam pe Shailene...trebuie sa fim uniti. De acum nu vei iesi nesupravegheata sau nu vei iesi deloc.
Soune doamna Sourlei poruncitor.
-Dar..!!
Incerc sa ma revolt, dar doamna Sourlei se ridica repede in picioare si ridica tonul.
-Parinti tai sunt mereu plecati, locuiesti in casa mea si imi esti ca o fica... asa ca am dreptul sa decid pentru tine. Sint sigura ca mama ta va fi deacord cu mine in privinta sigurantei tale.
Doamna Sourlei ma priveste fix cu chipul lipsit de expresie, dar eu ii evit privirea intorcanduma spre chipul lui Ryan....doamna Sourlei vine spre mine cu pasi apasati si se apleaca langa fotoliul in care stam eu si Ryan, imi prinde obraji inpalmele ei mici si grasute, dar puternice si muncite.
-Shailene...o fata a murit doar pentru ca a avut ghinionul de a semana cu tine, nu vreau sa ti se intample ceva, nu stiu daca iti dai seama dar aici faci parte din ceva....si atunci cand faci parte din ceva se i-au alegeri impreuna...doar....doar promite-mi ca nu vei face nimic necugetat...ok?
Privesc cand la doamna Sourlei cand la Ryan, pana ce acesta incuvinteaza fiind deacord cu mama sa. Suspin di privesc in pamant. Nu pot sa le promi t nimic. Nu am de gand sa stau aixi inchisa tot restul vieti si protejata de oameni care sa moara pentru mine, eu vreau sa actionez, vreau sa lupt indiferent de consecinte. Vreau sa lupt pentru identitatea mea.
-Shay....doar promite!
Spune Ryan gingas.
-Te rog.
Intareste so Denisse. Nu imi place deloc sa mint.
-Nu va pot promite.....eu vreau sa lupt.
Ma ridic inainte ca ei sa poata spune alceva si inchid usa in urma mea. Ce sm facut? Acum imi vor sta lipiti douazeci si patru de ore din douazeci si patru...cum pot fi asa de prostuta?
Aud pasi in spatele meu si simt parfum de ocean...Ryan. O i-au la fuga pe scari si trantesc usa camerei inchizand-o cu cheia inai te ca rl sa apuce sa imi vorbeasca. Il simt lipinduse cu spatele de usa.
-Nu plec de aici pana ce imi promiti.
Spune el pe cel mai dur ton posibil.
-Stiu cavrei sa actionezi, dar nu avem sanse de castig nici cu dispozitivele...nu atata timp cat tu nu iti sti puterea....Shay fi rationala.
Cand ii aud cuvintele simt un fior salbatic in stomac si incep sa tip la el prin usa.
-Sa fiu rationala? Vrei sa spui ca nu sunt? Crezi ca sunt o dereglata care nu vrea decat sa impresioneze si sa se prefaca ca e curajoasa sau ce? Daca asta crezi atinci poti sa nu iti mai incarci memoria retinadu-mi numele.
Stiu ca asta la durut din moment ce el a avut amnezie si nu a mai stiut nimic despre nimeni.
Aproape ca ii vad surprinderea de pe chip.
-Esti ridicola! Macar deschide usa sa putem vorbi.
-Crezi ca sunt ridicola asa ca nu avem ce vorbi. Pleaca Ryan! Nu te vreau aproape, nu am nevoie de nimi c de la tine...pleaca.
Imi pare imediat rau de ce am spus dar nu mai e cale de intoarcere asa ca citat de Denisse Pach " Soarta!".
Dincolo de usa se lasa linistea, aud un mic fosnet cand Ryan se ridica si se indeparteaza.
Nu imi pasa deloc ca l-am ranit, nu imi pasa daca ma va ura tot restul vieti. Deschid usa incet evitand sa o fac sa scartaie si ma furisez pe holul lung si incerc sa cobor scarile, dar apoi aud doua voci si ma dau repede inapoi.
Recunosc vocea lui Denisse.
-Haide Ryan...sti ca e ultima cale de a o salva.
Poate ca ne va ura...dar va trai.
Vorbesc despre mine? Probabil, dar de ce sa spuna lucrurile astea?
-Nu stiu ce sa spun....e periculos si pentru noi.
-Ryan ascultama bine.
Simt frustrarea din vocea prietenei mele si devin mai atenta la discutie.
-Asculta! Gandestete ca daca nu o faci...ea va fi in locul fetei de pe scari!
Clar vorbesc despre mine. Ma apropiu mai mult pentru a le vedea fetele. Vad dezgustul si durerea de pe fata lui Ryan si triumful de pe chipul frunos al lui Denisse.
-Sa nu ma mai faci niciodata sa ma gandesc la asa ceva.
Vocea lui e mai raspicata ca niciodata, e clar ca Den a ajuns intr-un punct sensibil vorbind despre mine moarta.
-Deci ai de gand sa o faci? Stiu ca o iubesti, si eu o iubesc mult, de acea merita sa o facem.
Se lasa linistea intre ei si ma stradui sa nu respir prea profund, ultimul lucru pe care il vreau e ca ei sa ma auda. Imi dau seama ca imi tin respiratia.
-Bine....o facem.
Ryan pare plin de durere si regret.
Ii aud indreptanduse spre scari si o i-au la fuga inchizand usa camerei. Ma trantesc pe pat chiar cand intra Denisse. Incerc sa fac sa para ca am fost in camera tot acest timp. Denisse vine fix spre mine si pentru o secunda ma gandesc ca stie ca am spionat-o, dar apoi ma prinde de umeri si ma priveste in ochii.
-Shailene?
Vocea ei cere toata atentia posibila.
-Da?
-Ai incredere in noi.