Blestemul alegerii

Cap.20. Marea vindecarii.

*****Ma cutremur cand simt atingerea talpilor mele pe nisipul cald al tarmului. Mirosul sarat al mari imi umple sinusurile. Sunetul vibrant al apei lovind tarmul ma linisteste si simt cum gandurile mi se aseaza treptat in ordine. Inspir aerul rece si simt vantul in par. Ilenia si Kimm coboara si ele. Cateva minute stam toate nemiscate admirand peisajul de paradis.
-Cineva trebuie sa ramana cu Ryan.
Spune Kimm cu duritate.
-Raman eu..oricum nu sunt de mare folos in domeniul plantelor.
Spune Ile, invartinduse pe calcaie si urcand inapoi pe punte.
-Dupa ce sa ma uit?
Intreb eu incercand sa ajut. Kimm imj face semn sa o urmez si apoi intram printre palmieri, afundandune in adancimea insulei. Mergem o vreme printre palmieri si liane, dand frunzele mari la o parte si straduindune sa nu primim o creanga in fata, dupa o vreme Kimm se opreste si eu aproape ca ma bat de ea. Ridic privirea si zaresc o campie marginita de palmieri impleticiti cu frunze mari miscanduse usor in bataia vantului. Campia e complet acoperita de frunze si plante, flori mari portocali si galbene, frunze de toate marimile si formele. Aerul e plin de un miros dulceag, piscator, un amestec de padure primavaratica si frunze uscate mucegaite. Totul arata ca...ca o mare...o mare verde si adanca, nasfarsita, dar stiu ca undeva in adancul acestei mari se afla vindecarea lui Ryan....Ry-Ry. Imi scapa un zambet afectiv, dar mi-l opresc cand observ privirea lui Kimm  asupra mea. Trebuie sa ma adancesc in aceasta mare.
-Ce cautam?
Intreb eu, prefacanduma ca nu observ privirea ei intrebatoare.
Sincer...nici eu nu stiu de ce zambesc...sau stiu? Dau din mana intr-un fel pe care l-am vazut la Ilenia ca si cum as alunga un gand rau din minte, desi gandul meu nu e unul rau. Kimm renunta la privirea curioasa.
- E simplu de gasit...cred. Parinti tai spuneau ceva de o planta mica, cu frunze lungi in forma de pai, iar in caz ca e inflorita...o floare mare galbena cu cinci petale.
Incuvintez. Toate plantele par sa coinci cu descrierea ,dar trag aer in piept si ma asez in genunchi pe nisipul fierbinde luminat de luna si caut cu degetele printre plante.  Gasesc cateva cu petale galbene, dar cu maxim patru petale.. , iar altele cu opt...ufff!
-Ai gasit ceva?
Striga Kimm din partea cealalta a campiei.
-Mnu.
Continuu sa pipai nisipul in cautarea unei plante ce sa semene cu cea ce cautam.
Nimic. Dupa o vreme simt cum genunchi imi intepenesc si picioarele imi amortesc. Ma ridic incet tinanduma de ceafa dureroasa si intepenita. Uf...de ce fac eu asta? Ce imi pasa mie daca Ryan e pe jumatate nebun...mereu a fost. O Doamne ce tot zic aici? Adevarul e ca imi pasa de rl mai mult de cat cred! Ok, am spus-o...chiar daca am spus-o doar subconstientului meu, tot ma simt mai libera. As vrea sa fi fost aici sa ma streseze cu glumele lui prostesti in ultimele zile...cred ca ii simt lipsa. Ma trezesc ca imi ating obrazul acolo unde ma atins mana lui. O firar....deci planta lunga, forma de pai si floare galbena cu cinci petale. Inaintez prin marea de plante aruncand o ochiada in toate partile. Nimic...unde poate fi plabta asta afurisita? Nu ma asteptam sa fie atat de greu de gasit. Continuu sa inaintez, dar nimic si inaintez si inaintez si....uiteo!! Cred ca ea e. O planta sclipitoare, cu o lumina importanta, singuratica separata de restul campiei, cinci petale, galbena, frunze asemanatoare paielor. Alerg spre ea de parca ar putea aa dispara din fata ochilor mei. Smulg planta si imi tific privirea triumfator. Acum nu imi ramane decat sa merg la Ilenia si sa ik dau planta ca sa il faca bine pe Ryan si sa putem pleca de aici. Ma uit in jur avand inca un ranjet stramb si arogant pe fata, apoi imi dau seama ca habar nu am unde ma aflu...cred ca m-am indepartat cam mult. Ups..!! Apoi copaci incep sa se miste in jurul meu, cerul mi se pare ca se apropie de mine si planta galbena luminoasa imi dispare dintre degetele inclestate ce inca ii simt atingerea fina. O..nu!! O alta capcana? Trebuia sa stiu. Dupa ce totul se opreste din rosit si ma simt ca si  atunci cand cobori dintr-un mountain-ross ce te-a zguduit dea binelea, observ o silueta in departare. O fi...o nu, nu!!! Dar, e prea tarziu, in jurul meu totul se intuneca si o ceata groasa mi se pune pe ochii. Ramai in picioare, Shailene, stiu ca poti! Haide, esti puternica, poti!!! Dar, nu pot....ultimul lucru pe care il simt e spatele meu izbinduse de sol.
                             *****
Alerg...alerg cat ma tin picioarele, dar simt ca stau pe loc, in urma mea, un monstru groaznic cu unghii lungi si ochii negri fara pupile alearga si el, dar la randul lui, pare ca ramane pe loc. Ce se intampla? Pare ca timpul a incetinit cu totul si imi simt picioarele miscanduse, simt obiseala cumplita si plamani mei cer disperati o pauza, dar nimic nu se schimba, totul e neclintit in jurul meu. Ma uit mai bine la monstrul din urma mea si raman ingrozita, inima mi se opreste o secunda urmand sa fie injunghiata cu un pumnal ce apoi vine rasucit adanc in rana si rasucit si raducit din nou. E monstrul ce l-a ucis pe Gabe....simt cum picioarele mele matesc ritmul, dar carca timpul incetineste si mai tare incercand sa ma tachineze. Ma opresc. Spre mirarea mea, imediat ce ma opresc, inaintez cu viteza simtind vantul in par si aerul cald pe fata. Ma uit in urma si observ ca nu sunt singura ce a inceput sa inainteze. Privesc in ochii adanci si negri asteptanduma sa vad rau, intuneric, ochii de criminal, ochii celui ce mi-au ucis fratele, in schimb vad doar doua vagaune negre goale si pline de lacrimi.
                             
                              *****
Simt o mana stransa in jurul taliei mele si in jurul genunchilor, dar imi simt picioarele atarnand si clatinanduse in aer si capul atarnand inert rotint astfel incat nu vad decat cerul pe care rasare soarele.
Simt un miros imbietor de ocean si pin, un miros cunoscut, familiar....Ryan.
Dar, el trebuie sa fie cu Ilenia...noi nu am gasit inca medic amentul...o ,nu! Cum a reusit sa fuga? Ma ridic precipitat in picioare si ma uit la chipul lui Ryan, ochii violeti de obicei sclipitori acum par opaci,  aproape fara culoare si parul cret e ravasit, are privirea atintita spre un copac.
-Ryan?
Imi observa prezenta si isi roteste capul intr-o parte in cel mai inspaimantator mod, ce intr-un fel imi aminteste de Vanatorul de vise.
-Nu!! NU...
Incepe el sa tipe disperat si sa izbucneasca in lacrimi. Da din cap si continua sa se agite.
-Nu!
-Ryan..
-Nu! LAsa-ma in pace!!
-Ryan, revinoti!
-Nu..nu, nu..stiam eu, stiam..
Incepe sa se agite si mai tare si sa tipe nebuneste incat nu stiu ce ar trebui sa fac, asa ca ma trezesc dandu-i o palma cam prea puternica.
Ramane nemiscat holbanduse la mine si mangaindu-si obrazul rosu.
-Imi..i-imi pare rau...
-Shailene.
Spune el bland, fara sa sune a intrebare sau a tipat cimai mult a afirmatie pentru el. Trebuie sa il duc Ileniei si sa ma intorc in cautarea plantei cat mai repede. Il i-au de cot si il trag dupa mine asteptanduma sa se opuna, dar spre surprinderea mea ,ma urmeaza ascultator, privinduma cu ochii mari de mirare. E total nebun! Ok...deci as putea sa ma uit dupa planta in timp ce ne intoarcem, daca am noroc o gasesc si nu o sa mai am de-a face cu un Ryan ce tipa si plange. Ma uit in toate directiile in cautarea plantei de care avem nevoie, in timp ce Ryan isi retrage mana si si-o strecuara in buzunar privind in jos si urmanduma in continuuare. Il privesc intrebatoare si neincrezatoare, dar il las in pace inainte sa asist la o alta criza. O floare galbena imi distrage atentia la cativa palmieri departare si ma indrept spre ea, cercetand-o ... ,dar floarea are prea multe petale. Cand ma invart il vad pe Ryan dand pumni zdraveni unui palmier, cea ce imi aminteste de moartea lui Gabe cand eu reactionasem la fel....atunci Ryan imi spusese ca si el avusese o sora, oare retraieste momentul mortii ei in mintea lui? Daca da...ar trebui sa il sprijin asa cum a facut si el cu mine.
-Ryan....oprestete ,o sa te ranesti!
-Firar!! E doar vina mea..!!!
-Ba nu e.
-Habar nu ai ce spui!
Spene el lovind palmierul tot mai tare si incepand sa sangereze.
-Ryan!!! Stop!
-O Doamne de ce am kasat sa se intample asta? E doar vina mea! Doar vine mea...
Tipa el in timp ce ii da un picior copacului.
Ryan se arunca la pamant si isi ascunde fata in genunchi.
-E ok.
Il mint...ma simt prost sa ii spun asta, pentru ca stiu ca nu e deloc bine ce se petrece. El sare ca ars si ma priveste surprins de prezenta mea, ca si cum si-ar fi amintit de ceva foarte important.
-Sa nu ai incredere in Kira!! Nu, nu...sa nu o faci, Shailene.
Incuvintez, incercand sa il calmez. Cine e Kira? Poate acesta era numele surori lui...dar de ce ar spune sa nu am inctedere in ea? Of..e nebun, Shailene, nu mai pune atatea intrebari. Il ajut pe Ryan sa se ridice si o pornim dea lungul drumului mic si ingust, printre palmieri, si de data acesta Ryan se lasa condus, iar in scurt timp ajungem la mal, langa nava, dar nici Ilenia di nici Kimm nu mai sunt aici, probabil ca au pornit in cautarea lui Ryan. Ne asezam pe nisip, Ryan razamanduse de mine, ii privesc ochii opaci si fata alba ca varul.
-Oh...poate a o sa ma simt mai bine daca iti spun tie in persoana, oricum nu vei mai sti nimic dupa ce iti revi. Imi lipsesti mult...
    Ochii lui Ryan se invart asupra mea devenind mari, si deodata vad ceva schimbat la ei, au redevenit sclipitori, ii privesc cu admiratie...ochii acea violeti, sclipitori...frumosi. Ma trezesc apropiinduma din ce in ce mai mult de acele doua petale violete de cristal. Nu e bine...ce fac? Prea tarziu...ma trezesc lipindumi buzele de ale lui. Ryan imi mangaie obrazul cu palma, mana lui e fina si imi transmite curenti electrici in tot corpul. Simt nevoia sa ma imbratiseze si sa ma consoleze ca inainte, sa imi spuna ca va fi bine. Il sarut pe Ryan si sunt surprinsa cand imi dau seama ca imi raspunde la sarut. Ne deslipim unul de celalalt. Respir cu greu si simt inca fiori in tot corpul, un curent zguduitor ca un ocean ce ma zbate de toate stancile. Il vad pe Ryan respirand la fel de greu ca si mine si....zambindumi strengar, sunt surprinsa cand imi dau seama ca ii raspund la zambet. Ma ridic ca arsa si ma gandesc la ce am facut....tocmai am sarutat un nebun...puteam astepta si eu pana ce se vindeca! Nu...e totul bine, va uita totul dupa ce se va vindeca, perfect.
Aud vocea Ileniei de la departare. La cateva mi ute le zaresc pe Kimm si Ilenia alergand ciufulite inspre mine.
-Hey...o Doamne, de ai sti ce ni s-a intamplat!!! Deci Ryan a fugit si am mers in cautarea lui, apoi am gadit-o pe Kimm ce se pare ca te cauta pe tine, care apropo, unde naiba ai fost? Asa si ...ziceam ca m-am intalnit cu Kimm si am pornit amandouain cautarea viastra si am zarit floarea acea, apoi am luat-o si deodata am fost atacate de o chestie ..mare si paroasa!!!
       O privesc surprinsa pe Ilenia care nu se mai opreste din vorbit si nu inteleg nici unul dim cuvintele ei.
-Oprestete!!!
Ii strig eu surori mele.
-Um..scuze.
Spune ea cu o fata inocenta si amuzata.
-Deci ati luat planta?
Kimm incuvinteaza triumfator. Ne urcam cu toti pe nava si sora mea incepe din nou sa marunteasca si sa amestece.
-Deci...voua ce vi s-a intamplat?
Intreaba Kimm amabila.
-O..ămmm...nimic..interesant.
Ilenia si Kimm isi arunca una alteia o privire fugara si amuzata, iar eu rosesc.
La scurt timp, Ilenia ii administreaza lui Ryan medicamentul, iar acesta cade intr-un somn adanc, din care sper ca se va intoarce fara nici o amintire a ultimelor zile. Kimm porneste nava si o pornim din nou la drum, ma asez pe marginea punti cu picioarele atarnand printre barele balustradei, iar picuri mari de apa ma stropesc infioaranduma. Privesc in zare, unde inca se vede doar apa, dar incurand va aparea, va aparea si un petic de pamant si atunci voi sti ca se apropie momentul alegeri.