Blestemul alegerii

Cap.22. In pericol

*****Un fior de spaima, disperare si derutare mi se ridica dea lungul siri spinari si incep sa tremur toata si simt cum picioarele vor sa ma lase, dar nu le permit asta. Ma dau usor inapoi clatinand din cap sperand ca monstrul va disparea, dar e tot acolo, mare si infricosator. Unde naiba sunt ceilalti? Inghit in gol si incerc sa tip inca o data sperand ca ceilalti ma vor auzi, dar am un nod prea mare in gat. "Fi curajoasa...haide, dor un mic tipat! "
Imi adun toate fortele si incep sa tip cat ma tin plamani, speriinduma pe mine insumi, de cat de tare am tipat. In cateva secunde, Ilenia, Ryan si Kimm sunt si ei pe punte, mai intai privindu-ma intrebator si speriati, dupa care zaresc monstrul si acea spaima devine cu totul teroare. Ryan scoate o sabie desi stie prea bine ca nu prea are ce face cu ea, imi arunca si mie una, iar eu privesc surprinsa la Ilenia si Kimm cum isi scot doua pistoale din cizma, cea ce nu prea e ceva potrivit Ileniei, dar totul se schimba in viata mea, deci nu ar trebui sa ma surprinda prea tare.
-S-a zis cu petrecerea.
Spune Ilenia intr-un fel dezamagita, un sentiment total nepotrivit situatiei in care ne aflam.
-Ati organizat o petrrcere fara sa imi spuneti?
Incepe di Ryan cu indignarea.
-Âm....prieteni? Ati putea sa va concentrati pe monstrul gigantic ce sta in fata nostra?
Ii intreb eu ragusita de la tipat.
Ryan imi ranjeste si sunt gata sa ii raspund cu un zambet cand imi amintesc ca sunt foarte suparata pe el.
-Prima noastra lupta impreuna! Spune Ilenia entuzismata...ce naiba e cu ei?
Monstrul se indoaie intr-un fel inspaimantator, iar Ilenia apasa tragaciul disperata incercand sa il opreasca inainte de a intra sub nava, dar cred ca proiectilele ei de metal, pentru el nu sunt decat niste minuscule aschi. Monstrul se arcuieste si intra in apa, acum aflanduse probabil sub nava. Se lasa linistea cateva minute, infernale in care ma gandesc ca s-ar putea sa fi scapat...poate ca s-a speriat de pistoalele zgomotoase sau poate ca nu vroia de la inceput sa ne faca nici un rau...,dar ma indoiesc. Nava incepe sa se zgaltaie puternic, din ce in ce mai puternic, iar mie mi se taie respiratia. Galeti mari de apa sar pe puntea navei stropindu-ne si umplandune de fiori reci si infricosatori.
Nava se zguduie in toate partiile si ma arunca la pamant, apoi trantindu-ma de balustrada mai sa cad in apa, dar reusesc sa ma prind de una din barele de fier si ma tin puternic de ea, ca si cum viata mea ar depinde de asta...si chiar asa si este. O zaresc pe Ilenia pe podea, intr-o baltoaca de apa , cu parul blond si ud, lipit de fata.
Are pistolul in mana si cea mai sigura pe sine faţă pe care am vazut-o vreodata,privindu-mi sora adtfel ma cuprinde un fior pe sirea spinari. Ryan se tine de pervazul unei ferestre si e ghemuit pe podea....unde e Kimm? O Doamne! Sper ca nu a cazut...
Imi simt inima cat un purice.
-Daca continuua asa o sa ne rastoarne cu totul!!
Tipa Ryan acoperind vuietul ingrozitor al navei. Un sunet de metal frecat pe metal, ca si cum ceva acolo jos s-ar rupe....asta nu e deloc bine...imi e asa frica!!!!!.
Ryan se uita la mine apoi la Ilenia intr-un fel de parca ar vrea sa ne prinda cu ochii si sa ne aseze langa el, pentru a ne putea proteja, si pare chiar dezamagit ca nu i-a iesit. Vuietul navei se iteteste amestecanduse cu pleoscaielile apei ce sar si improasca peste tot.
Imi musc buza asa cum fac mereu cand am emotii sau imi e frica, musc cat de tare pot pana ce simt gust de sange, iar acum durerea ma ajuta sa ma gandesc mai bine.
Privesc in jur, cum as putea ajunge la Ilenia pentru ai lua pistolul? Am nevoie de el...nu stiu pentru ce, dar cred ca am o idee, subliniez "cred".
Ma uit atenta in jur, dar in fata mea nu se afla nimic...doar daca nu as merge lipita de balustrada pana la carma si...mda..asa voi face. Ce altceva mai am de ales?
Incep sa ma tarasc pe langa balustrada, tinandu-ma bine de ea. Mai am doar putin pana la carma...putin, inca putin si...gata.
Acum trebuie doar sa merg la Ilenia si sa i-au pistolul...dar ce sa fac cu el? Monstrul e sub nava si ori cum nu il pot rani doar cu pistolul, am nevoie de altceva, dar ce? Ce pot sa fac? Atunci mi se aprinde un beculet...si vorbesc foarte serios! Chiar am avut impresia ca am zarit un beculet, deasupra capului...nu e vreme pentru a deminstra cat de nebuna sunt...carma!! Daca as reusi sa ajung la o viteza destul de mare, poate ca nu ar mai reusi sa ne zguduie sau chiar ne-ar perde urma desi ma indoiesc. Oare la ce viteza poate sa ajunga frumusetea asta? Hm...preiau carma si incep sa o invart cat de tare pot si trag maneta pentru a deschide panzele. Nava incepe sa goneascacu o viteza marisoara, dar nu de ajuns. Rotesc carma cat de mult pot si fara sa imi dau seama ma clatin intoate partiile din cauza vitezei excesive. Cad la pamant si ma tin cat de tare pot de balustrada din fier. Sper sa functioneze, desi ma cam indoiesc, e genul de plan nebunesc ce nu are cum sa functioneze decat in desene animate, dar cine stie? Am vazut destule desene incat sa incep sa cred ca totul e posibil. Strang pumni in jurul barei de fier si imi musc din nou buza pana la sange si apoi....nava se opreste din scartait, nici urma de monstru.....doar vantul puternic din cauza vitezei. Inima mi se imple de caldura. Am reusit.
Apoi o zaresc pe Kimm venind in goana din cabina, cade la pamant...e ranita.